ICCJ. Decizia nr. 2964/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2964/2005
Dosar nr. 5708/2004
Şedinţa de la 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10895 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea A.P.A.P.S. prin care solicitase obligarea pârâtei SC P. SA Ilfov la plata sumei de 273.973.343 lei cu titlu de dividende şi daune moratorii aferente anului 1999.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că dividendele rezultau exclusiv din vânzarea de active, iar potrivit art. 26 alin. (2) din OUG nr. 88/1997, astfel cum a fost modificat prin art. 34 Legea nr. 99/1999, sumele astfel dobândite trebuiau folosite, într-o anume ordine, pentru destinaţiile speciale şi limitativ prevăzute de legiuitor.
Cum pârâta înregistra datorii la bugetul de stat în sumă de 383.277.000 lei plus penalităţi de 2.047.444.000 lei, repartizarea dividendelor apare ca nelegală.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 29 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, iar sentinţa de fond schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata dividendelor şi daunelor moratorii solicitate.
Instanţa de apel a reţinut în argumentarea soluţiei date că la 28 martie 2000 prin hotărârea A.G.A. din societatea pârâtă s-a aprobat bilanţul contabil pentru anul 1999 şi repartizarea dividendelor, reclamantei revenindu-i 143.946.000 lei cu acest titlu, după deducerea altor cheltuieli.
Cum această hotărâre nu a fost atacată de nici una dintre părţi, iar reprezentantul pârâtei a votat în sensul celor hotărâte în această adunare a acţionarilor, ea urmează a-şi produce efectele.
Cu această motivare a fost înlăturată apărarea pârâtei în sensul că acţiunea reclamantei este nefondată, reţinându-se că pârâta nu a investit instanţa cu o cerere reconvenţională privind anularea hotărârii A.G.A. aşa încât nu se poate pronunţa asupra legalităţii acestei hotărâri şi că nu-şi poate invoca propria culpă.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică Decizia din apel pentru încălcarea dispoziţiilor art. 26 din OUG nr. 88/1997 care interzicea distribuirea dividendelor rezultate din vânzarea activelor.
Greşit s-a reţinut în sarcina sa că prin reprezentant a votat în A.G.A. distribuirea acestor sume, deoarece reclamanta era la data respectivă acţionar majoritar, iar prin hotărâre numai către reclamantă s-a decis distribuirea dividendelor, nu şi către ceilalţi acţionari.
Mai mult, procesul – verbal al adunării generale din 28 martie 2000 nu s-a concretizat într-o hotărâre A.G.A. şi n-a fost publicat niciodată în M. Of. pentru a putea fi atacată de terţi în justiţie.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Distribuirea dividendelor într-o societate comercială se decide prin hotărârea acţionarilor, hotărâre prin care se adoptă bilanţul contabil pentru anul precedent.
În speţă la 28 martie 2000 prin hotărârea acţionarilor din societatea recurentă s-a decis distribuirea dividendelor, repartizarea acestora făcându-se atât către intimată cât şi către alţi acţionari, hotărârea fiind luată în unanimitate.
Chiar dacă ea nu a fost publicată în M. Of. ea produce efecte între părţi, publicarea făcându-se numai spre a fi opozabilă terţilor.
În acest context, după cum corect a reţinut şi apreciat şi instanţa de apel, recurenta nu poate susţine nelegalitatea acestei hotărâri, câtă vreme nu a investit instanţa cu o cerere prin care să solicite verificarea legalităţii acestei hotărâri pentru a se putea verifica dacă ea încalcă sau nu dispoziţiile art. 26 din OUG nr. 88/1997.
În consecinţă, criticile recurentei sunt apreciate, ca nefondate, urmând a fi respinse, Decizia din apel fiind temeinică şi legală în raport de probele administrate în cauză şi de cererile cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.I. SA Baloteşti împotriva deciziei nr. 29 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2963/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2965/2005. Comercial → |
|---|
