ICCJ. Decizia nr. 2980/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2980/2005
Dosar nr. 239/2005
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 noiembrie 2003, reclamantul S.S.G. a chemat în judecată pe pârâţii S.M. şi SC S.J.C.P. SRL Reşiţa, solicitând instanţei să pronunţe rezoluţiunea contractului de asociere din 26 iulie 1997, autentificat de B.N.P. N.C., obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 35.200 euro (echivalentul a 70.406 mărci germane) sau contravaloarea în lei a obligaţiei, cu daune interese de 20.000 euro, motivând acţiunea sa cu neexecutarea culpabilă de către pârâţi a obligaţiilor contractuale asumate, respectiv neconcesionarea către reclamant a 50 % din pachetul de acţiuni cumpărate de la SC C. SA şi înstrăinate, precum şi cu neîndeplinirea de către pârâtul S.M. a formalităţilor necesare publicităţii prin R.C. Caraş Severin, pentru actul adiţional la contract şi pentru hotărârea A.G.A. a SC S.J.C.P. SRL Reşiţa din 26 iulie 1997, omisiune care a generat neproducerea de către aceste înscrisuri a efectelor juridice urmărite de reclamant, ca şi cu nerestituirea decât în parte a sumei de 50.000 mărci germane, respectiv a sumei de 20000 mărci germane.
Ulterior, reclamantul precizează capătul patrimonial al acţiunii sale în sensul că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 39.797 euro şi daune interese rezultând din suma neachitată de 79.594 mărci germane exprimată în euro, plus daune interese.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâţii au invocat prescripţia dreptului la acţiune atât cu referire la contractul de asociere cât şi la plata efectuată la 26 august 1997 şi la celelalte sume pretinse de reclamant, iar pârâtul S.M. a invocat în plus şi faptul că reclamantul a valorificat contra pârâtului un debit de 85.000 mărci germane plătit lui de către SC N.G.M.T., în urma unei somaţii de plată executate, respectiv ordonanţa tribunalului Caraş Severin nr. 2184 din 19 august 2003, invocând de asemenea, cu referire la ordonanţa menţionată, şi excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât, pe fond, suma de 85.000 mărci germane, reprezintă creditare a reclamantului care a şi încasat-o.
Prin sentinţa civilă nr. 1690 din 25 mai 2004, Tribunalul Caraş Severin respinge acţiunea formulată de reclamant, respingând şi excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prescripţiei extinctive invocate de pârâţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţile din proces atât pentru lipsa de triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, cauza nefiind identică, cât şi pentru faptul că, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 9/2001, hotărârile pronunţate în procedura somaţiei de plată nu au această calitate faţă de fondul raporturilor juridice dintre părţi.
Mai reţine instanţa de fond că termenul de prescripţie de trei ani a dreptului de a cere rezoluţiunea contractului curge de la data de 15 iulie 2003 când O.R.C. Caraş Severin a comunicat reclamantului neexecutarea de către pârâtul S.M. a obligaţiei de publicitare a hotărârii A.G.A. şi actului adiţional la contract şi că a fost întrerupt prin invitaţie la conciliere urmată de încheierea procesului verbal din 19 septembrie 2003, astfel că pretenţiile reclamantului nu sunt prescrise la momentul înregistrării acţiunii.
Mai arată instanţa că pentru acelaşi motiv al interpretării procedurii prealabile chemării în judecată în termen legal, urmat de acţiunea reclamantului, nu poate fi invocată prescripţia acţiunii patrimoniale fondată pe înţelegerea din 10 octombrie 2000.
Instanţa de fond reţine de asemenea că între părţi a intervenit o dare în plată şi o remitere de datorie cu privire la achiziţia şi cesiunea de acţiuni ale SC C. SA şi cu privire la toate pretenţiile contractuale, astfel că nu există nici o neexecutare culpabilă a contractului de către pârâţi ci un acord al părţilor în vederea stingerii contractului, astfel că aceştia nu datorează reclamantului nici daune interese.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, a declarat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală cu motivarea că instanţa a atribut înscrisurilor intitulate „declaraţie" din 5 aprilie 2000, respectiv „proces verbal" din 10 octombrie 2000 valoarea unor acte juridice precum dare în plată, respectiv remitere de datorie în condiţiile în care cele două înscrisuri nu întrunesc condiţiile de formă şi de fond pentru a produce efectele juridice pe care legea le prevede.
Prin Decizia civilă nr. 304/COM/A din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reţinând că pârâţii au restituit reclamantului în totalitate sumele datorate dar în mai multe tranşe, şi că reclamantul nu a făcut dovada imposibilităţii realizării obligaţiilor impuse pârâtului prin contractul de asociere.
Nemulţumit de soluţie, reclamantul a formulat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate şi admiterea în totalitate a acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea recursului său, reclamantul recurent arată că instanţa de apel a ignorat natura actului juridic încheiat între părţi şi scopul urmărit de reclamant prin acesta, respectiv acela de a deveni acţionar al SC C. SA, prin cesionarea pachetului de acţiuni achiziţionat de pârât cu banii furnizaţi de reclamant, obligaţie neexecutată.
Recurentul critică instanţa de apel şi pentru faptul că nu a analizat motivele de apel formulate de reclamant, nu a judecat apelul, considerentele deciziei recurate fiind sumare şi contradictorii, a ignorat probele şi a reţinut greşit că suma pretinsă de reclamant a fost achitată de pârât care şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi reia, pentru aceste raţiuni, motivele invocate în apel.
La data de 12 ianuarie 2005, recurentul formulează o precizare la motivele de recurs arătând că pârâtul a recunoscut prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond că pentru plăţile efectuate în contul datoriei nu s-au întocmit chitanţe, procese verbale sau alte asemenea înscrisuri, ceea ce ar proba că nici chiar pârâtul din cauză nu atribuie procesului verbal din 10 octombrie 2000 valoarea unui act de dare în plată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul S.M. cere respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat solicitând şi cheltuieli de judecată, conform actelor justificative depuse la dosar.
Şi pârâta SC S.J.C.P. SRL solicită prin întâmpinarea depusă la dosar respingerea recursului ca nefondat, menţinându-se ca legale şi temeinice hotărârile atacate.
Din verificarea lucrărilor dosarului rezultă că deşi reclamantul recurent a fost citat, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru aferentă recursului, în sumă de 20.932.653 lei şi timbru judiciar de 50.000 lei, acesta nu a dat curs obligaţiei sale legale de timbrare a cererii formulate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., ale art. 11 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru şi ale OUG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar.
Dat fiind că recurentul reclamanta S.S.G. nu s-a conformat dispoziţiilor legale menţionate şi nici nu a făcut cerere de asistenţă judiciară, conform art. 76 C. proc. civ., urmează ca recursul formulat de acesta să fie anulat ca netimbrat, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 menţionată mai sus.
Netimbrarea recursului face imposibilă examinarea oricărei cereri ulterioare formulate de recurent.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurentul reclamant va fi obligat să plătească intimatului pârât S.M. suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.S.G., împotriva deciziei civile nr. 304/COM/A din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtului S.M. suma de 10.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3002/2005. Comercial → |
|---|
