ICCJ. Decizia nr. 2967/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2967/2005
Dosar nr. 6674/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 august 2000, reclamanta C.C.R. a chemat-o în judecată pe pârâta SC H.P. SA Iaşi, pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa să o oblige la plata sumei de 669.665.118 lei, reprezentând despăgubiri civile ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale şi a normelor metodologice privind conţinutul cadru al proiectelor pe faze de proiectare al documentelor de licitaţie, al ofertelor şi al contractelor pentru executarea investiţiilor (637,6 milioane lei) şi plata unor sume nedatorate (32.565.118 lei).
Prin sentinţa civilă nr. 660/ E din 30 aprilie 2001, Tribunalul Iaşi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei şi a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în mod corect a fost încasată de către pârâtă suma de 32.065.118 lei, astfel că nu se justifică restituirea ei şi că nici chestiunea depăşirii valorii proiectului nu poate fi relevantă, întrucât modificarea convenţiei a fost consecinţa înţelegerii intervenite între antreprenor şi beneficiar.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel care a fost respins de către Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 26 din 22 aprilie 2002.
Analizând apelul Curtea a constatat că apelanta nu are calitate procesuală activă, întrucât aceasta şi-a pierdut calitatea procesuală pe parcursul soluţionării căii de atac, prin emiterea HG nr. 1179 din 21 noiembrie 2001, privind transmiterea unor imobile proprietate publică a statului, conform căreia imobilul în litigiu, respectiv imobilul situat în Iaşi str. Vasile Alecsandri, a fost transmis în proprietatea publică a M.I. şi administrarea C.L.M. Iaşi.
În acelaşi timp Curtea a menţinut ca legală hotărârea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs care, a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 7066 din 22 noiembrie 2002, conform căreia a fost casată Decizia atacată şi trimisă cauza pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Iaşi.
Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă deoarece obiectul litigiului îl constituie pretenţia reclamantei de a fi despăgubită pentru pagubele create prin nerespectarea clauzelor contractuale şi a normelor metodologice privind activitatea de proiectare şi care constă în efectuarea unor plăţi pentru operaţiuni neacceptate de titularul investiţiei şi în parte nedatorate, operaţiuni care privesc modul de cheltuire a sumelor ce constituie bugetul propriu al reclamantei, astfel că se justifică prezenţa şi calitatea sa procesuală.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei nr. 660/ E din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Iaşi.
Astfel, prin Decizia comercială nr. 48 din 1 martie 2004, Curtea a constatat că reclamanta nu a făcut dovada încălcării obligaţiilor contractuale de către proiectant, că reclamanta a fost decăzută legal din proba cu expertiză tehnică deoarece reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării onorariului provizoriu de expert, care a fost fixat de instanţă, că în mod corect s-a judecat pricina la 30 aprilie 2001, reclamanta nefiind privată de dreptul de apărare, delegarea unui reprezentant pentru a-i apăra interesele, rămânând la aprecierea reclamantei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs susţinând că în mod greşit a fost soluţionată cauza în sensul că depăşirea valorii proiectului nu poate fi imputată pârâtei deoarece normele metodologice în materia de proiectare prevăd că valoarea lucrărilor de execuţie nu poate depăşi 5 % din valoarea estimată de proiect, în speţă fiind depăşit acest procent.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că între reclamantă în calitate de beneficiar şi pârâtă în calitate de proiectant general, a fost încheiat contractul de proiectare din 1995, având ca obiect amenajarea imobilului din Iaşi str. V. Alecsandri, baza de proiectare fiind comanda beneficiarului din 13 decembrie 1994, iar valoarea 19.962.792 lei inclusiv T.V.A.
Articolul 20 al acestui contract prevede că orice lucrare suplimentară de proiectare şi intervenţie pe timpul execuţiei recunoscută în faza de proiectare va fi tarifată separat pe baza unui act adiţional suplimentar de valoare la contractul iniţial, după ce în prealabil va fi cerut acordul beneficiarului.
În conformitate cu această prevedere a contractului, părţile au încheiat două acte adiţionale care poartă semnătura reprezentanţilor beneficiarei şi proiectantului general, acte adiţionale care se referă la lucrări suplimentare comandate de D.G.P.C.N. – D.M.I. şi lucrări noi de plastică arhitecturală interioară şi prin care se stabilesc tarifele pentru aceste lucrări suplimentare.
Apărarea formulată de reclamantă în sensul că valoarea suplimentară nu poate depăşi 5 % din valoarea ofertei adjudecate aşa cum prevede art. 6.1 din Normele metodologice, privind contractul cadru al proiectelor pe faze de proiectare, se referă la contractul de antrepriză, în cazul unor lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în listele de cantităţi de lucrări ale proiectului tehnic şi nicidecum la contractul de proiectare) şi lucrări suplimentare de proiectare.
Proiectantul nu poate fi sancţionat pentru că i-au fost comandate lucrări suplimentare, sancţiunea intervine dacă în proiectul tehnic nu au fost cuprinse cantităţi de lucrări, care ar afecta costul lucrărilor de antrepriză.
Se constată deci, că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a respectat contractul, aşa cum a fost convenit de părţi, neproducându-i reclamantei nici un prejudiciu, astfel că hotărârea atacată este legal motivată şi la adăpost de orice critică, recursul urmând a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.C.R. Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 48 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2965/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2980/2005. Comercial → |
|---|
