ICCJ. Decizia nr. 3193/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 28 octombrie 1997, reclamanta SC B.O. SA București a chemat în judecată pârâta SC I.D. SA București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 27 ianuarie 1993, evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în cadrul magazinului B.O., precum și obligarea acesteia la plata sumei de 142.780.000 lei cu titlu de obligații contractuale neonorate și 40.000.000 lei contravaloarea degradărilor produse în spațiile a căror folosință a avut-o.
în motivarea cererii reclamata a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participațiune, având ca obiect desfășurarea activității de prezentare și comercializare de produse, în spațiul pus la dispoziție în incinta magazinului B.O.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractual asumată a plății chiriei de 1.750.000 lei, renegociabilă și a contravalorii utilităților de care a beneficiat.
La data de 13 martie 1998, pârâta a formulat cerere reconvențională și întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii principale, cu referire la rezilierea contractului de asociere în participațiune și obligarea reclamantei - pârâtă reconvențională la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiilor închiriate, acoperirea daunelor produse prin neîndeplinirea, pe perioada 26 septembrie - 30 noiembrie 1997, a obligației de furnizare a energiei electrice, precum și instituirea unui drept de retenție până la achitarea sumelor datorate. Ulterior reclamata reconvențională și-a majorat câtimea pretenției deduse judecății pe această cale, în sensul obligării pârâtei reconvenționale și la plata valorii corecției cu rata inflației.
Prin sentința nr. 6540 din 20 octombrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 243.125.968 lei contravaloare obligații contractuale, conform expertizei contabile omologată de instanță, 64.872.000 lei pentru spațiul comercial de 350 m2, precum și plata cheltuielilor de judecată în valoare de 4.157.679 lei.
Prin aceeași hotărâre cererea reconvențională a fost respinsă, ca nefondată.
S-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, aceasta recunoscându-și implicit culpa prin efectuarea unor plăți parțiale în cursul soluționării cauzei.
împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta - reclamantă reconvențională a declarat apel.
S-a susținut că în mod greșit s-a constatat faptul achitării unor sume în contul datoriei în timpul soluționării litigiului, fapt nedovedit în cauză.
O altă critică privește concluziile contradictorii ale rapoartelor de expertiză efectuate, probe care nu justifică soluția rezilierii contractului și evacuarea din spațiile deținute în temeiul acestuia.
în fine, pârâta a mai arătat că degradarea terasei s-a datorat comportării în timp a construcției.
Instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice și contabile.
în raport de concluziile acesteia și celelalte probe administrate, prin decizia nr. 178 din 17 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea principală, a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune și obligarea pârâtei la plata sumei de 161.475.830 lei contravaloare obligații contractuale. A respins capătul de cerere privind evacuarea și plata contravalorii degradărilor.
Prin aceeași hotărâre, instanța de control judiciar a admis în parte cererea reconvențională, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 456.578.000 lei și a instituit un drept de retenție în favoarea reclamantei reconvenționale.
în motivarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut că suma real datorată este de 161.476.830 lei, probele administrate neconfirmând culpa pârâtei în degradarea terasei.
Pentru acordarea contravalorii investițiilor, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică.
împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamata SC B.O. SA a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
S-a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și contractual și că, aceasta a fost dată cu încălcarea legii.
Prin decizia nr. 4100 din 28 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul, a casat decizia și a trimis caza spre rejudecare aceleași instanțe, în vederea stabilirii caracterului îmbunătățirilor efectuate, respectiv dacă acestea au la bază contractul părților.
în rejudecare, prin decizia nr. 376 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de SC I.D. SRL București și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 161.475.830 lei reprezentând despăgubiri civile, a respins capătul de cerere principală privind obligarea aceleiași părți la plata sumei 68.872.000 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la spațiul de 350 m2 și, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în raport de art. 13 din contract, părțile au avut în vedere restituirea mijloacelor fixe închiriate inițial, amenajările și modernizările efectuate de pârâtă rămânând câștigate reclamantei.
împotriva deciziei menționate pârâta - reclamantă reconvențională SC I.D. SRL București a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile privind exclusiv greșita respingere a cererii reconvenționale.
S-a susținut că, examinând contractul de asociere, Instanța de apel a stabilit o altă situație juridică decât cea reală.
în concluzie, reclamanta reconvențională a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii criticate în sensul omologării raportului de expertiză și obligarea pârâtei la plata contravalorii investițiilor efectuate în sumă de 456.578.000 lei, a daunelor în valoare de 10.000.000 lei produse prin neîndeplinirea obligației de furnizare a energiei electrice în perioada menționată în cererea reconvențională, precum și constituirea unui drept de retenție asupra spațiului până la achitarea integrală a sumelor datorate.
împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și reclamanta - pârâtă reconvențională SC B.O. SA București, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii acestei părți privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, dovedite cu probe scrise.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate se constată următoarele(
Potrivit art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Prin decizia nr. 4100 din 28 octombrie 2003, instanța de recurs a stabilit că valoarea modernizărilor este datorată, în măsura în care acestea au la bază contractul încheiat de părți sau alt fapt generator de obligații.
în rejudecare, instanța de apel a stabilit temeiul contractual al moderizărilor.
Pentru a respinge acțiunea reconvențională, sub aspectul acestui capăt de cerere instanța de apel a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 13 din contract, reclamanta - reconvențională a renunțat la plata contravalorii îmbunătățirilor.
Examinarea contractului, sub acest aspect, excede limitelor judecării cauzelor după casare cu trimitere, stabilite în concret prin decizia menționată și determinate de art. 315 C. proc. civ., dispoziții reflectând organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești și urmând asigurarea omogenității soluțiilor de interpretare a unora și acelorași norme juridice.
Este adevărat că instanța de trimitere rămâne suverană în stabilirea situației de fapt, dar, nu a fost stabilită o altă situație de fapt.
Drept urmare, neconformându-se asupra problemei de drept dezlegate de instanța de recurs, implicate de soluționarea acestui capăt de cerere, instanța de trimitere a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin încălcarea dispozițiilor art. 315 din același cod, așa încât recursul se constată a fi fondat sub aspectul acestei critici.
în raport de soluția pronunțată în apel, instanța de control judiciar a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ., așa încât, recursul declarat de reclamanta - pârâtă reconvențională se constată a fi nefondat.
în fine recursul declarat de pârâta - reclamantă reconvențională apare ca fiind nefondat sub aspectul criticii referitoare la neacordarea despăgubirilor în sumă de 10.000.000 lei, cu privire la care în mod corect s-a reținut neprobarea producerii daunei reclamate.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de pârâta SC I.D. SRL și va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va admite și cererea reconvențională și va obliga pârâta reconvențională SC B.O. SA la plata sumei de 456.578.000 lei.
Totodată, pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.O. SA București și va compensa cheltuielile de judecată.
S-au văzut și dispozițiile art. 276 C. proc. civ., s-a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată ale părților în instanța de apel și recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3230/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3196/2005. Comercial → |
|---|
