ICCJ. Decizia nr. 3199/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș cu nr. 11918 COM/2003, reclamanta SC B. SRL Pișchia a chemat în judecată pârâtele SC P.C.L. SRL Pișchia și B.C.I.Ț. SA, sucursala Timișoara, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea biletului la ordin emis la data de 5 iunie 2000 de către pârâta SC P.C. în favoarea băncii I.Ț., cu motivația că semnatarul biletului la ordin era în acea perioadă cu dublă calitate de administrator la ambele societăți comerciale în cauză și că a emis de la sine putere, fără aprobările necesare avalizarea biletului la ordin.
Tribunalul Timiș, prin sentința nr. 284/ PI din 21 februarie 2004, a respins acțiunea reclamantei SC B. SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că pârâta societate comercială a emis biletul la ordin menționat "la vedere, fără protest", iar reclamanta, prin semnătura reprezentantului cu ștampila aplicată, a avalizat acest bilet la ordin, în favoarea B.C.I.Ț.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta B.C.I.Ț. a arătat că biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie prin încheierea nr. 8465 din 2000 a Judecătoriei Timișoara, că acțiunea este nefondată în cauză putând fi discutată doar o nulitate relativă cel mult a biletului la ordin și nu absolută, având în vedere interesul particular al reclamantei care este o societate cu răspundere limitată și nu societate pe acțiuni, cu referire la art. 143 din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Timiș, conform art. 104 - art. 107 din Legea nr. 58/1934 și art. 143 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 274 C. proc. civ. și art. 1020 și 1021 C. civ., a respins acțiunea, cu cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, fără a-l motiva. Curtea de Apel Timișoara a amânat pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, dând posibilitatea părților a se apăra.
Reclamanta apelantă a depus concluzii scrise și potrivit acestora, Curtea de Apel a constatat că s-au formulat aceleași motive ca și în acțiunea introductivă.
Din examinarea acestora, instanța de apel a reținut, în considerentele deciziei nr. 112/ A din 26 aprilie 2004 în limitele investirii primei instanțe, că la data avalizării biletului la ordin, numitul L.A. avea calitatea de administrator la societatea reclamantă, fapt ce rezultă din actul adițional aflat la dosar fond, la art. 4 din acest act fiind notat faptul că L.A. este menținut în continuare administrator.
Așa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 948 C. civ., cum în mod corect a reținut prima instanță, apelul fiind respins de Curtea de Apel, ca nefondat.
La data de 14 iunie 2004, reclamanta SC B. SRL Pișchia a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Recurenta reiterează motivele acțiunii introductive aceleași ca și în concluziile scrise din apel, fără a indica punctual care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate.
Singura critică pe care recurenta o susține privește greșita înlăturare a prevederilor art. 948 C. civ., în sensul că, în speță, persoana care a avalizat biletul la ordin nu a avut consimțământul societății reclamante, iar cauza pentru care s-a efectuat operațiunea este ilicită, lipsa consimțământului și acordul societății constituind un fapt ilicit.
Mai susține că L.A. nu deținea părți sociale în SC B. SRL iar angajarea răspunderii patrimoniale a acesteia echivalează cu fraudarea legii.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate iar pe fond admiterea acțiunii, în sensul anulării biletului la ordin în speță.
La termenul de judecată, din data de 11 martie 2005, administratorul societății recurente, L.A. a formulat cerere de intervenție în interesul acesteia, legal timbrată.
în motivarea cererii, administratorul recurentei arată că avalizarea biletului la ordin s-a produs ca urmare a unei înțelegeri cu reprezentantul băncii creditoare, respectiv B.C.I.Ț., în sensul de a fi ridicat gajul instituit asupra unui autoturism, în final operațiunea de investire a biletului la ordin fiind un abuz de încredere, din partea băncii.
Pentru acest considerent s-a solicitat admiterea recursului formulat de reclamantă al cărei administrator este.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea motivelor de recurs formulate de reclamantă, Curtea reține că la data efectuării operațiunii de avalizare a biletului la ordin emis de reclamantă în favoarea B.I.Ț., numitul L.A. era administratorul acesteia, așa cum rezultă din actele dosarului.
în această calitate era îndrituit a angaja răspunderea societății iar împrejurarea că avea aceeași calitate și în societatea pârâtă SC P.C. este irelevantă în cauză.
Pe cale de consecință, susținerea recurentei privind aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 948 C. civ., nu este fondată, cum corect au reținut instanțele de judecată la fond și apel.
De altfel, societatea recurentă are la îndemână acțiune în răspunderea administratorului, în cazurile prevăzute de lege.
Așa fiind, nici cererea de intervenție în interesul recurentei, formulată de administratorul L.A. nu poate fi admisă, în considerarea acelorași argumente.
Prin urmare, decizia atacată nu a fost susceptibilă de a fi modificată în temeiurile prevederilor pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., invocate de recurentă, astfel că potrivit art. 312 teza 2 același cod, Curtea a respins recursul declarat de reclamantă cât și cererea de intervenție în interesul recurentei formulată de administratorul L.A.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3196/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3130/2005. Comercial → |
|---|
