ICCJ. Decizia nr. 3217/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 782 din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Primarul municipiului Târnăveni împotriva pârâtei SC A. SRL cu sediul social în Târnăveni, în sensul că a obligat pârâta, prin reprezentanții săi legali, la aducerea spațiului situat în str. Dezrobirii în stare de bună folosință prin refacerea instalațiilor electrice, de canalizare, încălzire, montarea ușilor, refacerea grupului sanitar, refacerea pereților deteriorați și curățirea spațiului, iar în cazul în care pârâta refuză să execute lucrările necesare, autorizează reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei. De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtă și respinsă cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în principal că în temeiul relațiilor contractuale care au existat între Școala Generală nr. 3 Târnăveni și pârâtă, primul a cedat, în calitate de locator, iar secundul a preluat în folosință, în calitatea de locatar, imobilul situat în incinta Școlii vechi, str. Dezrobirii, Târnăveni, având suprafața totală de 1.560 mp., curte și construcții, conform contractului nr. 521 din 17 iunie 1998. Acest contract a fost prelungit anual, chiriașul obligându-se la restituirea imobilului în starea avută la preluare, eventualele îmbunătățiri devenind de drept proprietatea locatorului. Imobilul a fost preluat de Consiliul Local al municipiului Târnăveni, la data de 20 februarie 2001, contractul de închiriere inițial fiind modificat prin actul adițional nr. 9172 din 18 mai 2001.
La data de 1 iulie 2002, când a expirat contractul, s-au întrunit reprezentanții părților, în vederea predării-preluării spațiului închiriat, însă de comun acord s-a stabilit că spațiul "nu se poate prelua" întrucât pârâta a executat lucrări de construcții și instalații, care la data preluării au fost dezafectate, urmând ca ulterior să fie remediate. Astfel, la data de 25 septembrie 2002, reprezentanții reclamantei au procedat la preluarea imobilului, constatând că lipsesc instalațiile interioare de apă, electricitate, gaz metan, peretele de compartimentare al grupului sanitar, uși interioare, ferestre, ușa exterioară și centrala termică. Din concluziile raportului de expertiză tehnică rezultă că pârâta a efectuat lucrări de reparații în valoare de 179.627.876 lei și de investiții în valoare de 492.040.162 lei, lucrări care reprezintă îmbunătățiri față de starea tehnică pe care îl avea imobilul la data închirierii. S-a mai constatat că datorită neasigurării pazei o parte din materialele puse în operă au fost sustrase, care diminuează valoarea investițiilor.
Martorii audiați din partea reclamantei au relatat că spațiul nu se afla în stare corespunzătoare pentru a fi preluat și martorii pârâtei au precizat că după ridicarea investițiilor proprii de către pârâtă nu a mai fost asigurată paza imobilului, bunurile fiind sustrase. Astfel, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a folosit imobilul ca un bun proprietar, pentru a-l restitui locatorului în stare bună de folosință. Referitor la cererea reconvențională, evaluarea investițiilor de către expert nu conferă automat un drept de creanță pârâtei, cât timp aceste investiții, potrivit contractului, reveneau de drept proprietarului și nu există dovada că reclamanta a intrat în posesia acelor îmbunătățiri.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 140/ A din 16 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței nr. 782 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că, în calitatea de chiriaș, pârâta apelantă s-a obligat prin art. 8 - art. 11 ale contractului nr. 222 din 14 august 1995 să execute lucrări majore, reparații capitale și amenajări care depășesc ca amploare și valoare lucrările de întreținere și reparații curente, cu acordul locatorului. în privința valorii lucrărilor executate conform art. 8 și 9, părțile au convenit evidențierea lor în procesul verbal de recepție cu amortizare în timp.
Condițiile nemodificate prin contractele succesive perfectate, constituie legea părților, conform art. 969 C. civ. și antrenează răspunderea civilă contractuală a chiriașului. Faptul că apelanta pârâtă a părăsit imobilul fără predare efectivă în posesia locatorului, nu este exoneratoare de răspundere civilă, întrucât paza lui juridică a rămas în sarcina chiriașului. Toate probele au dovedit împlinite cerințele art. 1432 C. civ., în privința condiției în care imobilul trebuia predat locatorului, cât și faptul că, locatarul este răspunzător de stricăciunile și pierderile întâmplate în cursul folosinței sale, deoarece au urmat din culpa sa, părăsirea imobilului și neasigurarea pazei.
împotriva deciziei nr. 104/ A din 16 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs pârâta SC A. SRL care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că în mod greșit instanța de apel a respins excepția necompetenței materiale invocate prin aceea că natura cauzei este una comercială și nu una de contencios administrativ, dându-se o interpretare greșită naturii litigiului, în acest context calea de atac a hotărârii instanței de fond fiind recursul și nu apelul, iar instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, invocându-se ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 1 și 3 C. proc. civ.
Intimata reclamantă Primăria municipiului Târnăveni a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea nu sunt întemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de SC A. SRL pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea înregistrată sub nr. 10542 din 30 octombrie 2002 pe rolul Tribunalului Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Primăria municipiului Târnăveni a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL să fie dispusă obligarea societății pârâte la aducerea spațiului închiriat în baza contractului nr. 521 din 17 iunie 1998, în stare de bună folosință prin refacerea instalațiilor electrice, de canalizare, gaz metan, montarea ușilor și ferestrelor lipsă, refacerea grupului sanitar, montarea de uși exterioare, refacerea instalației de apă și a instalației de încălzire, refacerea pereților deteriorați și curățirea spațiului. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul generat este de natură comercială, deoarece spațiul închiriat a fost destinat desfășurării și exercitării de activități specifice comerțului, iar locatarul este o societate comercială. Competența jurisdicțională a instanțelor judecătorești este stabilită de lege, iar prin competența materială sunt delimitate prerogativele de jurisdicție între instanțele de grade diferite. Astfel, în cadrul competenței după materie, conform art. 2 pct. 1 lit. a), tribunalele judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. în acest context, corect instanța de fond, Tribunalul Mureș a procedat la soluționarea cauzei, iar aspectul că în încheierile de ședință și în practicaua sentinței nr. 782 din 1 aprilie 2004 se menționează că acțiunea formulată de reclamantă este în contencios administrativ, nu are nici o semnificație juridică care să afecteze esența competenței materiale în speță.
Nu este justificată nici critica recurentei referitoare la exercitarea căilor de atac privind hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond. A fost dată o eficiență juridică maximă reglementărilor cuprinse în art. 282 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege nu se prevede altfel. Excepțiile de la această regulă sunt prevăzute în art. 2821C. proc. civ., neexistând nici una din împrejurările la care face trimitere textul de lege. Compunerea instanței a fost potrivit cu exigențele impuse de Legea nr. 304/2004, în toate fazele procesuale, fiind respectate normele imperative în materie.
Cadrul juridic și argumentele expuse anterior, au făcut ca toate criticile formulate de recurenta SC A. SRL Târnăveni să fie înlăturate, ca neîntemeiate, s-a respins, ca nefondat, recursul, nu au fost îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., s-a menținut ca legală și temeinică decizia nr. 140/ A din 16 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3195/2005. Comercial → |
|---|
