ICCJ. Decizia nr. 3208/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3208/2005
Dosar nr. 9808/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 septembrie 2002, reclamanta A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) a chemat în judecată pârâţii A.A. şi SC D. SA Deva, solicitând ca în baza sentinţei civile ce se va pronunţa pârâtul A.A. să fie obligat la executarea obligaţiei contractuale din contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 26 ianuarie 2000, în sensul de a asigura plata de către SC D. SA a datoriilor acesteia către F.P.S. precum şi la plata de daune interese cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei pe zi întârziere în executarea obligaţiei de a determina societatea să plătească dividendele datorate.
Pârâtele au formulat cerere reconvenţională, pârâtul A.A., solicitând plata sumei de 200 milioane lei, reprezentând despăgubiri civile pentru diminuarea valorii acţiunilor deţinute de SC D. SA Deva, iar aceasta din urmă solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 5 miliarde lei, reprezentând contravaloarea imobilului situat în Deva, Piaţa Unirii, motivat de faptul că a fost chemat în judecată de către o terţă persoană care în baza Legii nr. 10/2001 solicită restituirea unui imobil aflat la acea dată în patrimoniul societăţii.
Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr. 641 din 11 martie 2004, a respins acţiunea şi cererile reconvenţionale ca nefondate.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei are ca obiect nerespectarea obligaţiei de a face, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru antrenarea răspunderii contractuale.
S-a reţinut şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SC D. SA întrucât contractul a fost încheiat cu altă persoană, iar obligaţia prevăzută la pct. 8.7 lit. c) nu-i este opozabilă.
Cererea reconvenţională formulată de pârâtul A.A. a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, iar cea formulată de SC D. SA anulată ca netimbrată.
Împotriva soluţiei instanţei de fond a formulat apel reclamanta, criticile vizând faptul că acţiunea formulată are ca temei neexecutarea unor obligaţii contractuale născute sub imperiul legii comerciale astfel că fiind o obligaţie de a face se impune executarea acesteia cât şi plata daunelor cominatorii.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 162 din 24 mai 2004 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în speţă obligaţia contractuală asumată de intimatul pârât A.A. este obligaţie de a face „intuitu personae" nesusceptibilă de executare silită, creditorul având posibilitatea să treacă la desfiinţarea contractului datorită neexecutării culpabile din partea debitorului, fie să solicite despăgubiri pentru prejudiciul produs.
Cu petiţia înregistrată la data de 20 iulie 2004, reclamanta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţele au aplicat greşit dispoziţiile legale faţă de clauza survenită în contractul încheiat.
Astfel obligaţia asumată de cumpărător este o obligaţie de a face respectiv de a determina societatea privatizată să-şi plătească datoriile pe perioada stipulată în contract.
Întrucât debitorul şi-a asumat o obligaţie care implică faptul personal al acestuia se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 1073 C. civ. şi nu art. 1075 C. civ., cum au reţinut instanţele.
Recursul este nefondat.
Clauza stipulată în contractul de vânzare cumpărare acţiuni la art. 8.7 lit. c) este o obligaţie de a face respectiv cumpărătorul să determine societatea comercială privatizată să plătească datoriile şi daunele pe perioada stipulată în contract.
Întrucât debitorul şi-a asumat o obligaţie care implică faptul personal, fiind o obligaţie „intuitu personae", ce a fost avută în vedere la naşterea raportului obligaţional, justificat instanţele au reţinut că această obligaţie nu poate fi considerată ca fiind realizată decât prin executarea de bună voie din partea debitorului.
Faţă de cele arătate criticile formulate urmează a fi înlăturate în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 1075 C. civ., potrivit cărora „orice obligaţie de a face sau de a nu face" se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului".
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 162 din 24 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3206/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3211/2005. Comercial → |
|---|
