ICCJ. Decizia nr. 3219/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3219/2005
Dosar nr. 10651/2004
Şedinţa de la 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 martie 2003 reclamanta SC K.U.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M. SA pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să-i restituie o serie de bunuri rămase la sediul pârâtei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ce nefondată.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond o reţine că din cuprinsul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc rezultă că încăperea a fost eliberată în întregime de către debitoarea constatându-se că nu au rămas bunuri de nici un fel, precum şi că „încăperile se prezintă în stare bună cu excepţia deteriorărilor efectuate cu demontarea instalaţiilor şi utilajelor, ori potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.
Or, reclamanta nu a făcut dovada nici a calităţii sale de proprietar cu privire la bunurile a căror restituire o solicită nici a calităţii de detentor precar a societăţii pârâte.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt ce a condus la pronunţarea soluţiei criticate.
Astfel, se susţine că instanţa a ignorat faptul că pârâta – intimată nu a afirmat că bunurile nu sunt în posesia sa, chiar confirmând că este de acord cu restituirea acestora cu condiţia timbrării la valoare.
De asemenea, apelanta susţine că în mod eronat s-a susţinut că trebuia să facă dovada calităţii de proprietar considerând că acţiunea promovată are caracterul unei acţiuni în revendicare, când în realitate este vorba de o obligaţie de a face.
Cu ocazia judecării apelului, instanţa de control judiciar a apreciat că obiectul cauzei dedus judecăţii l-a constituit restituirea unor bunuri în valoare de 50.000 dolari S.U.A., deci o cerere cu valoare patrimonială astfel că s-a pus în vedere timbraj corespunzător.
Cum apelanta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, s-a făcut aplicaţiunea sancţiunii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi s-a anulat apelul ca insuficient timbrat.
Cu petiţia înregistrată, la data de 2 noiembrie 2004, reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod eronat a fost anulat apelul, ca insuficient timbrat, atâta timp cât acţiunea promovată are ca obiect obligaţia de a face, stabilită cu puterea lucrului judecat de către Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 1385 din 26 septembrie 2003, pronunţată urmare recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a acţiunii.
Recursul este fondat.
Din conţinutul acţiunii şi a probelor administrate de reclamanta recurentă rezultă fără putinţă de tăgadă că este o acţiune clară şi necesară pentru intrarea în posesia unor bunuri mobile proprietatea reclamantei, acţiune ce are ca obiect obligaţia „de a face" şi nu o acţiune în revendicare în realizarea dreptului, fapt stabilit cu puterea lucrului judecat prin Decizia nr. 1385/2003.
În mod eronat instanţa de apel a obligat reclamanta – apelantă să timbreze calea de atac la valoare taxa de timbru în suma stabilită pentru acţiuni neevaluabilă (obligaţia de a face) fiind legal achitată conform dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 146/1997.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind timbrajul fiind îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC K.U.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 413 din 5 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3218/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3220/2005. Comercial → |
|---|
