ICCJ. Decizia nr. 3218/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3218/2005
Dosar nr. 10649/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 2866 din 27 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC T.O. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.Ţ.A. SA.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că, între părţi a fost încheiată o poliţă de asigurare, având ca obiect asigurarea autovehiculului, cu valabilitate un an pentru riscurile generale prevăzute în condiţiile generale de asigurare a autovehiculelor pentru avarii şi furt. La 3 februarie 2003, pe raza localităţii Pojaverac, Republica Iugoslavia, autovehiculul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a fost avariat. Contravaloarea reparaţiilor efectuate la acest autovehicul se ridică la suma de 593.724.949,28 lei. Societatea de asigurare pârâtă a respins cererea de despăgubire formulată de reclamantă. Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor contractuale acoperirea riscurilor poate fi extinsă la cererea asiguratului şi în afara teritoriului României, prin plata unei prime suplimentare şi întrucât reclamanta nu a plătit o astfel de primă, societatea de asigurări nu este obligată să plătească despăgubirea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC T.O. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 381 din 14 septembrie 2004 a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T.O. SA Sfântu Gheorghe şi a obligat pe pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti să-i plătească 631.11.361,70 lei (echivalent a 153.140 SEK) cu titlul de despăgubiri şi 35.091.494 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că din contractul de asigurare încheiat între părţi, poliţa de asigurare se extinde în afara teritoriului României, fără plata unor sume suplimentare, iar în raport de prevederile contractuale, societatea de asigurări are obligaţia de a achita contravaloarea reparaţiilor autoturismului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, pârâta SC A.Ţ.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul aplicării greşite a legii.
Se susţine că potrivit contractului de asigurare, poliţa se extinde în afara teritoriului României în baza unui supliment de asigurări, în raport de faptul că asigurarea pe teritoriul altui stat funcţionează ca urmare a plăţii unei prime de asigurare suplimentare, respectiv „cartea verde".
Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea decizie atacate în sensul respingerii apelului reclamantei.
În drept, recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Examinând Decizia instanţei de apel prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 6 noiembrie 2002, părţile (reclamanta SC T.O. SA, în calitate de asigurat, iar pârâta SC A.Ţ.A. SA, în calitate de asigurător) au încheiat o poliţă de asigurare având ca obiect asigurarea autovehiculului, cu valabilitate un an, respectiv de la 9 noiembrie 2002 la 8 noiembrie 2003, pentru riscurile generale prevăzute în condiţiile generale de asigurare a autovehiculelor pentru avarii şi furt.
Potrivit prevederilor cuprinse în cap. II, pct. 2 lit. b) din aceste condiţii de asigurare poliţa de asigurare se extinde în afara teritoriului României fără plata unor prime suplimentare, în baza unui supliment de asigurare, pe aceeaşi perioadă şi cu aceeaşi valabilitate teritorială pentru care asiguratul încheie la asigurător o asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului României (cartea verde).
La data de 3 februarie 2003, autoturismul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a fost avariat.
În condiţiile în care reclamanta – intimată nu a solicitat pârâtei – recurente încheierea unei asigurări „carte verde", asigurarea pentru avarii şi furt a autovehiculului nu putea conferi acoperire pentru riscurile asigurate în afara teritoriului României, nefiind întrunite cerinţele prevederilor anterior citate din condiţiile de asigurare care constituie legea părţilor (în fapt, intimata a încheiat asigurarea „cartea verde" cu o altă societate de asigurări, respectiv SC U. SA, după cum rezultă din actele dosarului).
În raport de aceste clauze contractuale, greşit a reţinut instanţa de apel că societatea de asigurări are obligaţia de a achita contravaloarea reparaţiilor autoturismului avariat, proprietatea reclamantei.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei 381/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile 866/2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 381 din 14 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC T.O. SA Sfântu Gheorghe, împotriva sentinţei nr. 2866 din 27 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3216/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3219/2005. Comercial → |
|---|
