ICCJ. Decizia nr. 3216/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3216/2005
Dosar nr. 10414/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3, B.D.S. a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire până la concurenţa sumei de 335.736.449 lei, actualizată, şi a cheltuielilor de executare asupra conturilor debitorului SC C.I. SA, aflate la terţul poprit B.T., la cererea creditorului SC C.R.S. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 38 din 9 ianuarie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Încheierea din camera de consiliu din 12 ianuarie 2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a admis excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită şi a respins cererea de încuviinţare a executării silite prin poprire ca prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că cererea creditoarei a fost formulată la data de 9 decembrie 2003, iar prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu a fost întreruptă, nefiind declanşată procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, astfel cum a susţinut creditoarea SC C.R.S. SA Buzău.
Împotriva încheierii a formulat apel creditoarea, susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia şi solicitând schimbarea în tot a hotărârii.
Prin Decizia comercială nr. 354 din 12 august 2004, a admis apelul declarat de apelanta creditoare SC C.R.S. SA Buzău, împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei sectorului 3, în contradictoriu cu intimata debitoare SC C.I. SA Bucureşti şi terţul poprit B.T.
A fost anulată încheierea atacată şi evocând fondul, a admis cererea creditoarei şi a încuviinţat executarea silită prin poprire asupra conturilor debitoarei până la concurenţa sumei de 335.736.449 lei actualizată, şi cheltuieli de executare în cuantum de 9.297.500 lei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că judecătoria nu era abilitată să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ., trebuia să o pună în discuţia părţilor, dispoziţie legală care nu putea fi aplicată în procedura încuviinţării executării care este o procedură necontencioasă.
S-a reţinut că procedând astfel prima instanţă a încălcat dreptul la apărare al creditoarei, partea interesată în invocarea prescripţiei având la îndemână calea contestaţiei la executare, procedură în care părţile îşi pot face apărări în condiţii de legală citare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs, timbrat, debitoarea SC C.I. SA Bucureşti, susţinând că a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Se susţine că în cauză greşit a reţinut instanţa de apel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 331 C. proc. civ., referitoare la procedura necontencioasă, având în vedere că prin cererea de încuviinţare a executării silite se tinde la stabilirea unui drept potrivnic al părţii.
Se mai arată că soluţia este nelegală şi nu a fost încălcat dreptul de apărare al creditoarei, instanţa de fond având în vedere actele dosarului la pronunţarea hotărârii.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în tot şi menţinerea încheierii judecătoriei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând Decizia atacată prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul debitoarei este fondat.
Din actele dosarului Înalta Curte reţine pe fondul cauzei următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 38 din 9 ianuarie 1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, debitoarea SC C.I. SA a fost obligată la plata sumei de 182.886.042 lei, 152.091.907 lei penalităţi şi 20.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin cererea de încuviinţare a executării silite, depusă la executorul judecătoresc la data de 9 decembrie 2003, creditoarea SC C.R.S. SA a arătat că prescripţia dreptului de a solicita executarea silită a fost întreruptă prin declanşarea asupra debitoarei a procedurii, prevăzută de Legea nr. 64/1995.
Prin adresa din 14 august 2003 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti se reţine că la datele de 24 noiembrie 1997 şi, respectiv, 2 martie 1998, au fost înregistrate notificările emise de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, având ca obiect deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995, la cererea creditorilor T.C.M.B. şi SC F. SA Buzău.
Tot din această adresă rezultă că la data de 26 februarie 2001, s-a înregistrat sentinţa civilă nr. 7536 din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, prin care a fost admisă contestaţia debitoarei SC C.I. SA şi s-au respins, printre altele, cererile creditorilor T.C.M.B. şi SC F. SA Buzău, iar ca urmare debitoarea nu mai figurează ca fiind sub incidenţa reglementărilor Legii nr. 64/1995.
În raport de conţinutul adresei menţionate corect a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 44 (fost 36) din Legea nr. 64/1995, nu sînt aplicabile în cauză nefiind începută procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
Textul de lege citat prevede că deschiderea procedurii suspendă orice termen de prescripţie a acţiunilor prevăzute în art. 42 (acţiuni judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale).
Potrivit art. 305 C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.
Ori, în cauză termenul de prescripţie a început să curgă de la data de 9 ianuarie 1998 (data pronunţării sentinţei civile nr. 38 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială irevocabilă şi învestită cu formulă executorie) şi s-a împlinit în ianuarie 2001, termen care nu a fost nici suspendat, nici întrerupt, astfel că în mod corect s-a reţinut că dreptul de a cere executarea silită este prescris. De altfel, susţinerea creditoarei că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin deschiderea procedurii prevăzut de Legea nr. 64/1995 este eronat în primul rând pentru că, după cum s-a reţinut anterior, procedura nu a început faţă de debitoare ca urmare a admiterii contestaţiei acesteia, iar în al doilea rând deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului suspendă termenele de prescripţie şi nu le întrerupe.
Totodată, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, cum corect a susţinut recurenta.
Astfel, potrivit art. 331 C. proc. civ., sunt aplicabile dispoziţiile procedurii necontencioase în condiţiile în care prin cererea de încuviinţarea executării silite se tinde practic, la stabilirea unui drept potrivnic.
De asemenea, nu se poate reţine că prin soluţionarea cauzei pe calea excepţiei prescripţiei, au fost încălcate dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. şi implicit a dreptului de apărare a creditoarei în condiţiile în care apărările pot fi făcute atât în calea (devolutivă) a apelului, cât şi în recurs, iar mai mult decât atât prima instanţă, practic, a combătut susţinerea creditoarei referitoare la faptul că prescripţia dreptului de a solicita executarea silită a fost întreruptă (în fapt, suspendată) prin declanşarea asupra debitoarei a procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de debitoare împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 354/2004, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul creditoarei împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei sectorului 3, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC C.I. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 354 din 12 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul creditoarei SC C.R.S. SA, declarat împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004, pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3218/2005. Comercial → |
|---|
