ICCJ. Decizia nr. 3220/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3220/2005
Dosar nr. 10694/2004
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 547 din 26 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul T.A. domiciliat în Craiova împotriva pârâtei SC R.H.I. SRL cu sediul social în Craiova, cu motivarea că obiectul acţiunii nu este posibil şi determinat, iar acţiunii formulate îi lipseşte şi cauza, care trebuie să fie reală, licită şi morală.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 311 din 30 august 2004, a respins apelul declarat de reclamantul T.A. împotriva sentinţei nr. 547 din 26 martie 2004 şi a Încheierii de îndreptare eroare materială din 22 aprilie 2004 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 285/COM/2004, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC R.I. SRL.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că în speţă reclamantul a solicitat declararea în fals a unui înscris, respectiv a unui extras dintr-o hotărâre judecătorească semnat pentru conformitate de reprezentanţii pârâtei şi folosit ca probă în dosarul nr. 1602/C/1998 al Tribunalului Dolj, iar ca temei al acţiunii au fost indicate dispoziţiile art. 184 C. proc. civ. Un înscris poate fi declarat fals de instanţa civilă, fie în timpul litigiului în care acesta să fi folosit, cale neutilizată de apelantul – reclamant, fie în cadrul judecării cererii de revizuire, fiind inadmisibilă o acţiune separată având un astfel de obiect. Se constată că înscrisul intitulat „Dispozitivul hotărârii redactilografiate" este conform cu originalul sentinţei nr. 2800/1996 a Judecătoriei Deva, a cărei copie xerox a fost depusă de apelantul reclamant după pronunţare, deoarece alin. (5) de la pagina 4 menţionat în cererea din 18 februarie 2004 se regăseşte la pagina 10 alin. (5) din sentinţă, înscrisul depus de intimata – pârâtă fiind un extras ce cuprinde doar valoarea hotărârii şi dispozitivul, fără practica şi istoricul litigiului. Cererea de îndreptare a erorii materiale vizează omisiunea de a se consemna în hotărâre toate susţinerile din acţiune şi cererile ulterioare, precum şi solicitarea originalului sentinţei de la Judecătoria Deva, această cerere neîncadrându-se pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 311 din 30 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a promovat recurs reclamantul T.A., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece instanţa de apel a constatat că actul confecţionat este conform cu originalul altei hotărâri pronunţate de Judecătoria Deva în anul 1996 şi nu în anul 1997 cum precizase pârâta, impunându-se casarea ambelor hotărâri şi pe fond admiterea acţiunii reclamantului şi a cererii de îndreptare a erorii materiale, fără însă ca recurentul să indice temeiul de drept al cererii de recurs.
Intimata pârâtă SC R.I. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.A. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se constate dacă actul confecţionat, parafat şi semnat de reprezentanţii SC R.I. SRL intitulat „dispozitivul hotărârii redactilografiate", depus de pârâtă în dosarul nr. 1602/C/1998 al Tribunalului Dolj ataşat la dosarul nr. 18222/2000 al Judecătoriei Craiova, reprezintă o hotărâre judecătorească şi dacă este conform cu originalul sentinţei civile nr. 2800/1996. Ulterior, la data de 4 martie 2004, acelaşi reclamant a făcut o precizare a acţiunii principale în sensul că obiectul cererii îl reprezintă constatarea nelegalităţii actului confecţionat şi parafat cu ştampila societăţii pârâte, semnat de reprezentanţii SC R.I. SRL, prin declararea în fals a acestui act, deoarece nu este conform cu originalul sentinţei civile nr. 2800 pronunţată de Judecătoria Deva în şedinţa publică din 5 iulie 1997, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 184 C. proc. civ.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a reţinut că procedura de citare şi stabilire a falsului se realizează în principal în faza procesuală a urmăririi penale, iar atunci când nu mai este cazul unei judecăţi penale, de instanţa civilă pe cale incidentală. În cazul în care un înscris depus de una din părţi este constatat de partea potrivnică ori dacă există îndoieli certe asupra autenticităţii înscrisului este admisibilă procedura falsului. Conform art. 184 C. proc. civ., când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloc de dovadă.
În faza procesuală a apelului, apelantul reclamant a depus o copie a sentinţei civile nr. 288 din 05 iulie 1996 pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr. 4582/1995 şi aceasta a fost comparată cu înscrisul contestat, constatându-se că nu există elemente de neconcordanţă.
De asemenea, au fost interpretate şi corect abordate aspectele referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., care prevăd că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerea părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte cereri materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, criticile recurentului neavând fundamentarea instituţiei juridice expuse anterior.
Cadrul juridic şi argumentele expuse anterior, determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamantul T.A. să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 311 din 30 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.A., împotriva deciziei nr. 311 din 30 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3219/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3221/2005. Comercial → |
|---|
