ICCJ. Decizia nr. 3236/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3236/2005
Dosar nr. 1575/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 27 mai 2005
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti petenta B.T.R. prin lichidator, a solicitat investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 783 bis din data de 21 iulie 2000, precum şi a actelor adiţionale la acesta din datele de 26 iulie 2000 şi 5 octombrie 2000 încheiate între B.T.R. SA şi SC A. SRL.
Prin încheierea de şedinţă de la 23 aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis cererea formulată de petentă şi a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 004667/783 bis din 21 iulie 2000 şi a actelor adiţionale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 376 C. proc. civ. şi art. 54 din Legea nr. 58/1998.
Împotriva acestei încheieri, SC A. SRL a declarat recurs.
La termenul din 19 octombrie 2004, tribunalul, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac a încheierii de şedinţă din 23 aprilie 2004, ca fiind apel şi în temeiul art. 3733 C. proc. civ., a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea apelului şi prin Decizia civilă nr. 586 din 19 octombrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La rândul său, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac ca fiind recurs, precum şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea recursului.
S-a motivat că potrivit art. 3733 alin. (1) – teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care preşedintele instanţei judecătoreşti respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris, în cazurile prevăzute de lege, poate fi atacată cu recurs de către creditor".
Instanţa de apel a apreciat în raport de aceste dispoziţii că debitorul nu poate beneficia de o situaţie privilegiată, în raport cu creditorul, respectiv de a avea la îndemână două căi de atac, a calificat calea de atac ca recurs şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti conform deciziei nr. 134 din 15 februarie 2005.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 20 şi art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În soluţionarea conflictului negativ intervenit, Înalta Curte reţine că în adevăr potrivit art. 3733 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care preşedintele instanţei judecătoreşti respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, poate fi atacată cu recurs de către creditor".
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi încheierea civilă din 23 aprilie 2004, prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit şi a actelor adiţionale, Înalta Curte apreciază că aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu apel şi recurs.
Această concluzie rezultă din principiul legalităţii căilor de atac.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 373 şi art. 3731-3 nu rezultă că a fost înlăturată în mod expres calea de atac a apelului, astfel că încheierea prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie este supusă apelului şi recursului.
În sensul celor menţionate anterior sunt şi argumente derivând din caracterul necontencios al acestei proceduri, astfel că potrivit art. 336 C. proc. civ., încheierea de investire cu formulă executorie este supusă apelului şi recursului.
Dispoziţiile imperative ale textelor de lege arătate nu dau loc la interpretări neputându-se aplica prin analogie şi debitorului nu mai calea de atac a recursului cum susţine instanţa de apel.
În considerarea celor reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că în speţă calea de atac este apelul şi conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Bucureşti.
Văzând dispoziţiile art. 20 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3244/2005. Comercial → |
|---|
