ICCJ. Decizia nr. 3246/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3246/2005
Dosar nr. 879/2004
Şedinţa de la 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa din nr. 686 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia comercială, la 22 decembrie 2000, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Botoşani şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta SC M. SRL Botoşani la plata sumei de 218.615.000 lei din care 199.949.000 lei, credit restant şi 18.668.008 lei dobânzi restante, calculate până la data de 30 aprilie 1999, în solidar cu pârâţii S.M., S.D., L.R., L.E. şi M.G. pentru întreaga sumă, în solidar şi cu pârâţii B.V., B.M., P.I. şi P.V. pentru suma de 109.007.008 lei din care 99.949.000 lei, credit restant şi 9.058.008 lei, dobânzi restante, calculate până la aceiaşi dată, sumă inclusă în suma de 218.615.008 lei, şi în continuare la plata dobânzilor contractuale până la achitarea debitului, luându-se act că reclamanta a renunţat la judecata cererii de instituirea sechestrului asigurător.
Prin aceiaşi sentinţă s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de pârâţii L.R. şi L.E. pentru constatarea nulităţii absolute a actelor adiţionale la contractul de împrumut nr. 25 din 11 martie 1998, 9 iunie 1998, 6 septembrie 1998 şi 3 martie 1999, şi s-a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională formulată de pârâţii B.V., B.M., P.I. şi P.V.
Instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate: înscrisuri şi expertize contabile, realitatea obligaţiei de restituire a creditului de care a beneficiat pârâta SC M. SRL Botoşani cu dobânzile aferente în solidar cu garanţii fidejusori.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, prin Decizia nr. 14 din 23 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii L.R., L.E., M.G., B.M. şi B.V., P.I. şi P.V. împotriva sentinţei menţionate.
Criticile apelanţilor cu privire la angajarea răspunderii solidare au fost înlăturate de instanţa de apel, aceasta reţinând ca apelanţii, în calitate de fidejusori, s-au obligat să garanteze restituirea împrumutului contractat de debitoarea SC M. SRL Botoşani, semnând, după caz, contractul de împrumut: B.M., B.V., P.V. şi P.I.; contractul de împrumut şi actele adiţionale ulterioare, renunţând la beneficiul de diviziune şi discuţiune: L.R., L.E. şi M.G.
Instanţa de apel a mai reţinut că încheierea contractului de credit nr. 25/1998 şi reînnoirea acestuia prin actele adiţionale s-a făcut în conformitate cu Normele Metodologice privind activitatea de creditare nr. 1/1997şi cu acordul părţilor – contractante şi cum nu a fost stinsă obligaţia principală, conform art. 1800 C. civ., nu se putea constata stinsă ipoteca, apelanţii cumulând atât calitatea de garanţi personali cât şi de garanţi ipotecari.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii L.R. şi L.E. solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora arată în esenţă că:
- în mod greşit s-a reţinut că au renunţat la beneficiul de diviziune şi discuţiune, contractul de împrumut nefiind semnat de către ei;
- nu s-a observat că beneficiarul creditului a folosit banii împrumutaţi în interes personal iar nu potrivit destinaţiei menţionate în contract;
- chiar dacă nu a timbrat cererea reconvenţională, instanţa din oficiu trebuia să verifice dacă actele încheiate sunt lovite de nulitate absolută;
- în mod nereal s-a reţinut că în calitate de contabil al societăţii împrumutate a cunoscut situaţia financiară a societăţii deoarece în raportul de expertiză efectuat în procesul penal s-a făcut menţiunea că nu avea cunoştinţă de aceasta iar cauza civilă trebuia suspendată până la finalizarea urmăririi penale;
- greşit li s-a reţinut calitatea de fidejusori deoarece nu au semnat nici contractul de împrumut şi nici actele adiţionale, răspunderea lor fiind limitată de valoarea bunului ipotecat, de 35 milioane lei;
- acţiunea a rămas şi fără obiect întrucât debitul a fost trecut de bancă la provizioane de risc.
Prin note scrise depuse ulterior, recurenţii au cerut să se constate că întregul prejudiciu al băncii a fost recuperat prin vânzarea la licitaţie a apartamentului proprietatea foştilor administratori.
Intimata B.C.R. SA, sucursala Botoşani a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurenţii au calitatea de fidejusori în temeiul art. 2 din contract, şi că prejudiciul cauzat băncii nu a fost acoperit deoarece adjudecatara imobilului la care referă recurenţii nu a depus preţul imobilului licitat.
Recursul nu este fondat.
Prin contractul de garanţie imobiliară încheiat în formă autentică la 17 decembrie 1998, ca anexă la contractul de împrumut nr. 25 din 11 martie 1998, recurenţii L.E. şi L.R. au garantat restituirea împrumutului de 200.000.000 lei cu un imobil format din garaj şi teren situat în Botoşani, ei având deci calitatea de garanţi ipotecari, respectiv de fidejusori reali.
Totodată, prin contractul de cauţiune încheiat la 17 decembrie 1998 , recurenţii au garantat în calitate de fidejusori personali, renunţând la beneficiul de discuţiune şi diviziune, restituirea aceluiaşi împrumut.
Prin urmare, soluţia de angajare a răspunderii lor solidare este legală în raport de prevederile art. 1671 C. civ., ipoteca în speţă nefiind nici ea stinsă prin vreunul din modurile prevăzute de art. 1890 C. civ.
În ce priveşte celelalte critici formulate de recurenţi, mai sus evocate este de observat că acestea nu se constituie în motive de nelegalitate prin raportare la situaţiile enumerate de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii L.R. şi L.E. împotriva deciziei comerciale nr. 14 din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3245/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3248/2005. Comercial → |
|---|
