ICCJ. Decizia nr. 3237/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3237/2005
Dosar nr. 1526/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 47 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 16 februarie 2005 de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit că Tribunalul Cluj este competent să soluţioneze recursul declarat de debitorul B.E. domiciliat în Cluj, împotriva încheierii civile nr. 1261 din 2 iunie 2004, pronunţată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 1796/2004.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că prin încheierea civilă nr. 1261 din 2 iunie 2004 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de Judecătoria Dej, în dosarul nr. 1796/2004, a fost admisă cererea înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc Ş.A. şi a fost încuviinţată executarea silită a titlului executor Decizia penală nr. 124/ A din 13 martie 2003 a Tribunalului Satu Mare privind pe debitorul B.E. domiciliat în oraşul Dej şi creditoarea C.B. Baia Mare.
Împotriva încheierii civile nr. 1261 din 2 iunie 2004 a Judecătoriei Dej a declarat recurs debitorul B.E., cererea de recurs fiind înregistrată sub nr. 7621/2004 la Tribunalul Cluj, secţia civilă. Prin Decizia civilă nr. 360/ R din 25 octombrie 2004, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat de debitorul B.E. în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, cu motivarea că activitatea creditoarei este o activitate comercială, în cauză fiind vorba de un act juridic unilateral de comerţ, astfel că în considerarea dispoziţiilor art. 56 şi art. 893 C. com., toate acţiunile ce derivă din acte comerciale sunt supuse jurisdicţiei comerciale.
Tribunalul Comercial Cluj, prin Decizia comercială nr. 9/ R din 17 ianuarie 2005, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Comercial Cluj, ridicată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă, competenţa soluţionării cauzei privind recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile 1261/2004 a Judecătoriei Dej, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a dispus trimiterea cauzei Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că încuviinţarea executării silite este ultima fază a unui proces, că această fază procesuală nu face distincţie după cum persoanele implicate sunt comercianţi sau persoane fizice, iar actele de executare sunt de natură civilă astfel că şi litigiile derivând din executarea silită sunt de competenţa instanţei civile.
Analizând conflictul negativ de competenţă s-a stabilit că încuviinţarea executării silite este o procedură necontencioasă, reglementată de Cartea a III-a a codului de procedură civilă, care nu face nici o distincţie după natura litigiului. Este exclus ca tribunalul comercial, ca instanţă specializată, să soluţioneze căi de atac, respectiv recursuri privind cauze civile, acestea fiind de competenţa tribunalului de drept comun.
Împotriva sentinţei civile nr. 47 din 16 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs debitorul B.E., care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectul că în mod greşit a fost stabilită competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă, deoarece urmăritorul este o societate comercială, aflată în reorganizare judiciară şi care doreşte să-şi recupereze un debit, astfel că instanţa competentă a judeca un recurs împotriva încuviinţării executării silite nu poate fi decât instanţa comercială, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul promovat de debitorul B.E., pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că obiectul cererii înainte instanţei de fond de Biroul Executorului Judecătoresc Ş.A. îl reprezintă încuviinţarea executării silite a titlului executor Decizia penală nr. 124/ A din 13 martie 2003 a Tribunalului Satu-Mare, în condiţiile art. 3731 C. proc. civ. Reglementările cuprinse în materia executării silite din cadrul codului de procedură civilă, art. 3731 şi următoarele, nu fac distincţie referitor la natura litigiului, civilă sau comercială, astfel că în esenţa lor, procedurile expuse anterior sunt în principiu de natură civilă, în competenţa de soluţionare corect a fost apreciată ca revenind secţiei civile a Tribunalului Cluj.
Cadrul juridic şi argumentările invocate, fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de debitorul B.E. să fie înlăturate, ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică sentinţa nr. 47 din 16 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitorul B.E., împotriva sentinţei nr. 47 din 16 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3198/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3767/2005. Comercial → |
|---|
