ICCJ. Decizia nr. 3767/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3767/2005
Dosar nr. 925/2004
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 aprilie 2003, reclamanta SC A. SA Bucureşti, a chemat în judecată pârâta SC L. SA Satu Mare pentru a se dispune:
- evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Carei str. 1 Decembrie;
- plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei /zi întârziere până la evacuarea din spaţiu şi plata sumei de 14.518.670 lei, penalităţi de întârziere pentru plata cu întârziere a chiriei.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 2002 din 7 octombrie 2003 a admis în parte acţiunea, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul comercial şi obligarea la plata penalităţilor de 14.518.670 lei, cu cheltuieli de judecată, fiind respinsă pretenţia pentru daune cominatorii.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri că durata contractului de colaborare dintre părţi din 1 iulie 1997, s-a încheiat pe durată de 4 ani, până la 1 iulie 2001, după care, prin actul adiţional din 21 martie 2001 s-a prelungit până la 31 decembrie 2002. Întrucât contractul nu a fost prelungit, deţinerea spaţiului este fără titlu astfel că cererea de evacuare este întemeiată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 27 din 11 decembrie 2003, hotărârea atacată fiind schimbată în parte în sensul răspunderii capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
Instanţa a reţinut că părţile au convenit prin acordul lor de voinţă prelungirea contractului, prin adresa din 5 decembrie 2002 emisă de reclamantă, până la 31 decembrie 2003.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a susţinut că fără temei instanţa a reţinut prelungirea contractului în 2003. Prin adresa din 5 decembrie 2003, a solicitat pârâtei să-şi exprime intenţia cu privire la prelungirea contractului, deci nu a existat un acord de prelungire. Pe de altă parte, acordul de prelungire era condiţionat de plata la zi a sumelor datorate. Ca urmare, greşit s-a respins cererea de evacuare a pârâtei.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut întemeiat prelungirea contractului dintre părţi.
Oferta reclamantei locatoare cu adresa din 5 decembrie 2002 a fost acceptată de pârâta locatară cu adresa din 16 decembrie 2002, spaţiul fiind deţinut în continuare. Ca urmare, existând raporturi contractuale privind deţinerea spaţiului, întemeiat a fost respinsă cererea reclamantei de evacuare a pârâtei.
În ce priveşte plata chiriei, aceasta este o obligaţie derivând din contract, iar pentru întârziere, pârâta a fost sancţionată cu plata de penalităţi.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 27/C/2003-A din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3237/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4118/2005. Comercial → |
|---|
