ICCJ. Decizia nr. 3257/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3257/2005
Dosar nr. 447/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 674 din 17 iunie 1999, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.T. Dolj şi a obligat pe pârâtul O.M. la plata sumei de 52.653.487 lei, reprezentând contravaloare prestaţii telefonice, conform art. 969 C. civ.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 23 din 24 mai 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei, reţinând că acesta, după decesul mamei sale, a preluat imobilul şi postul telefonic pe care apoi le-a închiriat, fără a cere desfiinţarea postului telefonic.
Recursul declarat de pârâtul O.M., împotriva deciziei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 941 din 10 martie 2004 a dispus casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probelor.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, neexistând dovada certă că debitorul obligaţiei este persoane chemată în judecată şi nici acceptul pârâtului de a trece debitul de pe factura aparţinând altui titular pe factura emisă pentru propriul său post telefonic, cu consecinţa desfiinţării acestui din urmă post telefonic.
Rejudecând cauza, în raport de prevederile art. 285 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 495 din 17 decembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâtul O.M., împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în tot şi pe fond a respins acţiunea promovată de reclamantă.
În sensul celor stabilite prin Decizia de casare s-a reţinut că deşi s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar acte din care să rezulte acceptul pârâtului pentru operaţiunea de transfer a convorbirilor telefonice aferente postului telefonic ce a aparţinut mamei sale care a decedat, în factura aferentă postului telefonic propriu, o atare dovadă nu s-a făcut, plângerea formulată de pârât către reclamantă atestând tocmai lipsa acordului în sensul arătat.
În contra deciziei menţionate reclamanta SC R. SA, D.T. Dolj, a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în raport de prevederile art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ. şi pe fond admiterea acţiunii.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta face o largă expunere a situaţiei de fapt, arătând în esenţă că:
- pârâtul a recunoscut că prestaţiile au fost efectuate de chiriaş împotriva căruia a formulat şi plângere penală pentru acest fapt;
- acceptând moştenirea, ca unic moştenitor legal, pârâtul trebuie să suporte şi pasivul;
- chiar dacă nu a existat un raport juridic între reclamantă şi pârât, răspunderea acestuia este angajată, conform art. 998 C. civ., prejudiciul fiind creat prin neglijenţa şi imprudenţa sa.
Recursul nu este fondat.
Pricina de faţă se află în al doilea ciclu procesual, iar Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în fond după casare cu respectarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., în sensul necesităţii administrării de probe.
Cum recurenta nu formulează critici care să vizeze această ultimă decizie ci reiterează aspecte de fapt şi de drept cărora instanţa de casare le-a dat deja o anumită interpretare, obligatorie pentru instanţa de trimitere, în considerarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA, D.T. Dolj, împotriva deciziei nr. 495 din 17 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3258/2005. Comercial → |
|---|
