ICCJ. Decizia nr. 3264/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3264/2005
Dosar nr. 474/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 281 din 28 aprilie 2004, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis în parte, acţiunea formulată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâţii P.L., U.A. şi R.B. SA, sucursala Mehedinţi şi a constatat că între reclamantă şi pârâţii persoane fizice a intervenit o convenţie de vânzare-cumpărare a imobilului, compus din 1000 mp teren şi construcţiile situate pe acest teren, casă cu 4 camere şi polată, casă parter şi etaj cu 2 încăperi, situate în satul Dobra comuna Bălăciţa jud. Mehedinţi. S-a mai stabilit că hotărârea astfel pronunţată ţine loc de act de vânzare-cumpărare dispunându-se totodată achitarea taxelor notariale.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, care, prin Decizia nr. 353 din 23 septembrie 2004 a respins apelul declarat de SC R.B., sucursala Mehedinţi, ca nefondat.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut că în cadrul unei executări silite imobiliare reclamanta a achitat R.B. Mehedinţi suma de 22.614.000 lei, stabilită prin expertiză reprezentând contravaloarea imobilelor proprietatea debitorilor P.L. şi U.A., bunuri ipotecate în favoarea acelei bănci în vederea restituiri unui credit.
Faţă de acordul creditoarei, concretizat în adresa acesteia nr. 778 din 17 octombrie 2001, prin care comunica că renunţă la comandament şi solicită radierea ipotecii, în momentul în care se va depune suma stabilită prin raport de expertiză tehnică convenţia de vânzare-cumpărare cu privire la imobile, casă şi teren încheiată între reclamantă şi pârâţii P.L. şi U.A. respectă dispoziţiile legale.
S-a mai reţinut că litigiul este comercial pentru că una din părţi banca este comerciant iar aceasta are calitate procesuală deoarece pe tot parcursul judecăţii a susţinut că este proprietara imobilelor ipotecate în favoarea sa.
Nemulţumită de Decizia pronunţată pârâta SC R.B., sucursala Mehedinţi, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că plăţile efectuate de reclamantă în favoarea debitorului P.A. sunt plăţi voluntare, iar nu izvorâte din contractul de împrumut bancar; acordul dat de agenţia Vânju Mare, cu privire la acceptarea încasării unei sume mai mici decât valoarea debitului înregistrat este nul, fiind dat de un punct de lucru care nu avea personalitate juridică, iar dreptul de ipotecă s-a acordat B.A. şi nu agenţiei Vânju Mare pentru întreg creditul acordat inclusiv comisioanele şi dobânzile aferente acestuia.
Mai susţine că nu şi-a dat acceptul ca plata să se efectueze în rate aşa cum prevăd dispoziţiile art. 515 C. proc. civ. şi vânzarea imobilelor nu este valabilă atâta timp cât nu s-a încheiat un contract în formă autentică.
Recursul este nefondat.
Ambele instanţe au interpretat în mod corect convenţia de vânzare cumpărare încheiată între reclamantă şi cei doi pârâţi persoane fizice, s-au pronunţat asupra tuturor dovezilor administrate, iar hotărârile sunt date cu aplicarea dispoziţiilor legale.
Plăţile efectuate de reclamantă în sumă de 22.614.000 lei, conform chitanţelor din 17 octombrie 2000 şi din 15 iunie 2001, toate emise de B.A., agenţia Vânju Mare, nu sunt plăţi voluntare, în favoarea debitorului P.A., ci făcute în vederea cumpărării imobilelor ipotecate, aşa cum dealtfel s-a şi menţionat pe chitanţele respective.
Această situaţie este confirmată şi de pârâţii P.L. şi U.A. în întâmpinarea formulată la instanţa de fond.
În ceea ce priveşte acordul creditoarei cu privire la convenţia de vânzare-cumpărare, acesta a fost dat în principiu de B.A., agenţia Vânju Mare, prin adresa din 17 octombrie 2000, înaintată Judecătoriei Vânju Mare, în care arată că renunţă la comandament şi solicită radierea ipotecii, în momentul când va fi depusă suma de 22.614.000 lei, aşa cum a fost stabilită în raportul de expertiză tehnică.
Chiar dacă agenţia Vânju Mare nu are personalitate juridică, atâta timp cât are organe proprii de conducere, acordul susmenţionat este valabil şi produce efecte juridice. De altfel creditul a fost acordat de agenţia Vânju Mare şi ca atare nu era nevoie de acordul sucursalei Mehedinţi.
Referitor la contractul de garanţie imobiliară acesta este încheiat de pârâţii P.L. şi U.A. cu B.A., sucursala Vânju Mare, iar nu cu B.A., sucursala Mehedinţi, aşa cum se susţine prin cererea de recurs (dosar executare nr. 859/1999, ataşat).
În cauză au fost îndeplinite şi cerinţele art. 515 C. proc. civ., pentru că din adresa din 17 octombrie 2000, înaintată de agenţia Vânju Mare Judecătoriei Vânju Mare rezultă implicit acordul acestei bănci, ca plata sumei de 22.614.000 lei să fie făcută şi în rate.
De asemeni este neîntemeiată şi ultima critică, cea privind lipsa actului în formă autentică, în legătură cu înstrăinarea imobilelor.
Într-adevăr, convenţia a fost încheiată, ca înscris sub semnătură privată şi nu ca act autentic dar această situaţie a fost generată de refuzul recurentei de a solicita radierea ipotecii iar nu de reclamantă, care a fost nevoită să formuleze prezenta acţiune în constatare.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, stabileşte că Decizia atacată este legală şi drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.B. SA sucursala Mehedinţi, împotriva deciziei nr. 353 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3282/2005. Comercial → |
|---|
