ICCJ. Decizia nr. 3289/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3289/2005
Dosar nr. 6740/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2788 din 10 noiembrie 2003, Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.U. SA Ungheni, prin lichidator judiciar SC R.V.A. SRL, filiala Târgu-Mureş, împotriva pârâtei SC I.C. SRL Sighişoara şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 9.750.000 lei, reprezentând chirie neachitată, precum şi suma de 3.689.000 lei cu titlu de preţ neachitat şi 7.828.901 lei cu titlu de dobândă legală, plus 1.782.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că sumele pretinse prin acţiune vizează perioada anterioară cumpărării imobilului de către pârâtă, aceasta nu a combătut prin probe susţinerile reclamantului, iar dispoziţiile art. 969, art. 1429 alin. (1) C. civ., art. 43 C. com. şi art. 4 din OG nr. 9/2001 fundamentează în drept admiterea acţiunii.
Prin Decizia nr. 44/ A din 16 martie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei împotriva sentinţei tribunalului, pe care a modificat-o şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, obligând-o pe intimata-reclamantă la plata către apelantă a sumei de 5.986.416 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei pronunţate, instanţa de apel a reţinut că la data sesizării instanţei, lichidatorul nu putea acţiona nici pentru menţinerea, dar nici pentru denunţarea contractului de închiriere, de vreme ce închirierea era expirată şi contractul de locaţiune desfiinţat.
Cu privire la fondul raporturilor dintre fostul locator şi fostul locatar, deşi ele au fost considerate a nu fi de esenţa pricinii, s-a reţinut că apelanta a dovedit executarea de reparaţii în sumă de 11.900.000 lei, depăşind 9.750.000 lei pretenţia referitoare la chirie; privind transportul melcat, fier vechi etc., a apreciat că operaţiunea este ulterioară vânzării cumpărării halei de pui, când toate accesoriile urmează necesarmente situaţia juridică a activului cumpărat.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC A.U. SA, prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Târgu-Mureş, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii sale, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta susţine astfel că deşi se recunoaşte că în conformitate cu principiul disponibilităţii reclamanta este aceea care fixează cadrul procesului, Decizia recurată cuprinde elemente străine pricinii, cu care instanţa nu a fost sesizată.
Ca atare, arată că obiectul acţiunii sale l-a constituit plata a 50 % din activul închiriat sub dublă condiţie expres precizată: acceptarea lucrărilor anterior executării de către locator şi dovedirea executării lor de către acesta, condiţie care nu s-a realizat, iar cu privire la achitarea fierului vechi, nu rezultă de nicăieri că bunurile generice (fier vechi) au fost înstrăinate împreună cu activul respectiv.
Cu privire la calitatea sa procesuală specială, aceea de lichidator, susţine că nu este îndreptăţit a introduce doar acţiuni specifice reglementate de Legea nr. 64/1995, prin art. 43-58, ci orice acţiune de drept comun în calitate de reprezentant legal şi autorizat al societăţii în faliment, temeiul juridic al dreptului său fiind art. 23 lit. g) din lege.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de apel nu a respectat principiul disponibilităţii şi nu a examinat raporturile juridice ce decurg din obiectul acţiunii dedus judecăţii, pronunţând o hotărâre ce cuprinde elemente străine pricinii nu este fondată, întrucât se constată că, dimpotrivă, instanţa a avut în vedere tocmai principiul disponibilităţii atunci când a analizat calitatea procesuală specială a reclamantei, iar motivarea deciziei se întemeiază pe dispoziţii legale aplicabile speţei, precum şi pe probatoriile administrate şi nu conţine elemente străine de natura pricinii.
Astfel, cu privire la calitatea procesuală a societăţii lichidatoare s-a stabilit corect că aceasta nu este un succesor cu titlu universal al societăţii în faliment, ci doar un mandatar, lichidatorul executând un „mandat special, limitat, izvorând din lege", respectiv Legea nr. 64/1995, şi în temeiul acesteia, nu poate introduce acţiuni de drept comun, ci doar acţiuni specifice, reglementate de lege în art. 44, 45, 52-58, a căror enumerare este limitativă şi nu exemplificativă.
Tot corect s-a reţinut şi că la data sesizării instanţei, 9 mai 2003, lichidatorul nu mai putea acţiona pentru menţinerea sau denunţarea contractului de închiriere, deoarece acesta expirase, fiind desfiinţat, iar la data de 21 februarie 2001, pârâta dobândise calitatea de proprietar al bunului închiriat.
În subsidiar, instanţa de apel a analizat şi raporturile dintre fostul locator şi fostul locatar, deşi această examinare excede cadrului procesual, fixat de reclamantă, astfel cum s-a arătat mai sus.
A reţinut, drept urmare, că s-a făcut dovada efectuării lucrărilor de reparaţii conform prevederilor contractuale şi acestea au fost însuşite de reclamantă fără rezerve, cu atât mai mult cu cât pârâta nu ar fi putut participa la licitaţie dacă ar fi avut datorii faţă de reclamantă.
În ce priveşte pretenţiile constând în contravaloarea transportorului melcat, fier vechi etc., s-a reţinut că fiind pretenţii ulterioare dobândirii proprietăţii activului închiriat, acestea urmează în mod necesar situaţia activului cumpărat.
În consecinţă, reţinându-se că recurenta nu a formulat nici o critică de natură să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., aceasta va fi menţinută ca fiind temeinică şi legală şi recursul declarat în cauză de reclamanta SC A.U. SA, prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Târgu-Mureş, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.U. SA prin lichidator SC R.V.A. SRL, filiala Târgu-Mureş, împotriva deciziei nr. 44/ A din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3287/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3290/2005. Comercial → |
|---|
