ICCJ. Decizia nr. 3288/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 21 mai 2003, reclamanta SC C. Mureș SA, în contradictoriu cu pârâtele SC A.H. SA, SC Z.C. SRL și C.E.C., sucursala Tg. Mureș a solicitat repunerea părților în situația anterioară încheierii procesului - verbal de licitație în dosarul execuțional nr. 220/2001 al executorului judecătoresc P.R., iar anterior primei zile de înfățișare, 03 iunie 2003, completând acțiunea, a mai solicitat și constatarea nulității și anularea actelor procedurale încheiate ulterior, în baza procesului verbal de licitație în data de 28 martie 2002 în dosarul execuțional nr. 220/2001, restabilirea situației anterioare încheierii actelor procedurale nule și suspendarea executării pornite în dosarul execuțional nr. 450/2002 al Biroului executorilor judecătorești P.S.
Prin sentința civilă nr. 4876 din 7 octombrie 2003 Judecătoria Tg. Mureș admite excepția insuficientei timbrări a acțiunii invocată de pârâtele SC A.H. SA, SC Z.C. SRL și C.E.C., sucursala Tg. Mureș și, în consecință:
Anulează, ca insuficient timbrată, acțiunea formulată de reclamanta SC C. Mureș SA, cu sediul în Tg. Mureș, în contradictoriu cu SC A.H. SA, cu sediul în Focșani, SC Z.C. SRL, cu sediul în Tg. Mureș și C.E.C., sucursala Tg. Mureș.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei SC Z.C. SRL Tg. Mureș suma de 12.500.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că taxa judiciară de timbru datorată fiind o cerere evaluabilă în bani, care urmărește restabilirea situației anterioare și nu există nici un text de lege care să prevadă un alt cuantum (cum este cazul contestației la executare), se aplică dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997. Astfel, obținerea în prezenta cauză a actului de adjudecare nr. 220 din 28 iunie 2001 (termenul din 16 septembrie 2003) a făcut posibilă stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru, întrucât acesta face dovada valorii imobilului adjudecat a cărui restituire s-a solicitat 2.485.000.000 lei. S-a pus în vedere reclamantei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 52.945.000 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată. întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în acest sens, la termenul din data de 7 octombrie 2003, pârâtele au ridicat excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Apelul declarat de reclamanta SC C. Mureș SA împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Tg. Mureș, care, prin decizia nr. 76/ A din 10 februarie 2004, anulează în tot sentința atacată și reține cauza spre soluționare la data de 09 martie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că în mod greșit instanța de fond a considerat cererea ca fiind evaluabilă în bani și a obligat reclamanta să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 52.945.000 lei și a și aplicat sancțiunea anulării cererii reclamantei ca insuficient timbrată. Instanța de apel a apreciat că cererea reclamantei este una neevaluabilă în bani, astfel încât pentru soluționarea ei Legea nr. 146/1997, republicată și modificată, stabilește o taxă judiciară de timbru în sumă fixă.
împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâtele SC A.H. SA, SC Z.C. SRL și C.E.C., sucursala Tg. Mureș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 146/1997, apreciind greșit că acțiunea reclamantei având ca obiect întoarcerea executării silite este neevaluabilă în bani și în consecință supusă unei taxe judiciare de timbru în sumă fixă, fără a se preciza textul din lege.
Recurentele mai susțin că o cerere de chemare în judecată având ca obiect întoarcerea executării silite imobiliare, în care prețul de adjudecare a fost cca. 2.500.000.000 lei nu poate și nu putea fi catalogată ca o acțiune neevaluabilă în bani, întemeiată pe obligația de a face.
Faptul că acțiunea având ca obiect întoarcerea executării este o acțiune evaluabilă în bani susține recurenta C.E.C., sucursala Tg. Mureș, este confirmat indirect și de prevederile art. 520 - art. 522 C. proc. civ.
Recurenta SC A.H. SA Focșani susține că instanța de apel a ignorat faptul că solicitarea generică a întoarcerii executării silite este pur formală și că, în realitate, obiectul unei astfel de cereri vizează art. 4041C. proc. civ., restituirea prestațiilor efectuate în temeiul procesului verbal de licitație din 28 martie 2003, o astfel de cerere este considerată evaluabilă în bani și supusă taxei prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 și în baza art. 6 alin. (1) lit. b) din N.M. pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru aprobate prin O.M.J. nr. 760/C/1999.
în consecință, recurentele solicită admiterea recursurilor, așa cum au fost formulate și motivate în scris, modificarea deciziei atacate, menținerea sentinței civile nr. 4876 din 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Tg. Mureș.
Recursul este întemeiat:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, reținând că cererea de întoarcerea executării este neevaluabilă în bani și ca atare, este supusă taxei judiciare de timbru în sumă fixă.
Potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din N.M. nr. 2214/1997 pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 "sunt considerate evaluabile în bani și următoarele cereri: b) cererea pentru restituirea prestațiilor efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau revocarea;
Prin cererea de întoarcere a executării silite cu care a fost investită instanța de fond, reclamanta SC C. Mureș SA a solicitat repunerea părților în situația anterioară încheierii procesului verbal de licitație în dosarul execuțional nr. 220/2001, un atare obiect fiind evaluabil în bani și excede "obligației de a face" la care se referea instanța de apel.
Instanța de fond a calificat în mod corect acțiunea reclamantei ca fiind evaluabilă în bani, iar reclamanta era obligată să se conformeze dispoziției primei instanțe, în sensul de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 52.945.000 lei și, în măsura în care se considera nedreptățită de dispoziția instanței, să uziteze de calea contestației.
Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contestație potrivit dispozițiilor aplicabile în materie fiscală".
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admis recursurile declarate de pârâte, a modificat decizia atacată, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4876 din 2 octombrie 2003 a Judecătoriei Tg. Mureș.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3293/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3266/2005. Comercial → |
|---|
