ICCJ. Decizia nr. 3293/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta A.V.A.S. București (fostă A.P.A.P.S., respectiv F.P.S.) a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Copșa Mică la plata sumei de 1.027.386.736 lei dividende pentru anul 1995 și 1.375.692.002 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că, în baza art. 67 (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, i se cuvin dividende pe anul 1995, proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat.
Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 548 din 27 iunie 1999 a admis, în parte acțiunea, obligând pe pârâtă la 1.027.386.736 lei dividende pe 1995 și a respins cererea privind daunele.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că se datorează dividendele, conform Legii nr. 31/1990 dar că reclamanta nu a dovedit existența vreunui prejudiciu cert sau a vreunei clauze contractuale, care să justifice plata de daune sub formă de dobânzi.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, reclamanta considerând că, în mod greșit nu i-au fost acordare și daunele moratorii, respectiv dobânzile care curg de drept de la scadență chiar dacă nu există o clauză contractuală și fără a fi necesară punerea în întârziere.
Pârâta invocă nedistribuirea reală a dividendelor întrucât, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 bilanțul contabil pe 1995 a fost falsificat.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 80 din 28 ianuarie 2000 a admis apelul reclamantei și a respins apelul pârâtei. A fost schimbată sentința în sensul că s-a admis și capătul de cerere privind dobânzile și a fost obligată pârâta și la plata sumei de 1.375.692.002 lei cu acest titlu cât și 32.295.487 lei cheltuieli de judecată.
Au fost aplicate dispozițiile art. 1088 alin. (2) C. civ. și art. 436 C. com., comunicându-se că pentru datoria exigibilă se datorează dobânzi la nivelul celor practicate de B.R.D.
Apelul pârâtei a fost respins pe considerentele că afirmațiile referitoare la falsificarea bilanțului și la cercetările penale privind aceste falsuri nu au fost dovedite.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care susține că, în mod greșit s-a reținut că nu au fost contestate dividendele pe anul 1995, în realitate, rezultă din actele dosarului de fond că s-a dispus începerea urmăririi penale și că suma pretinsă este rezultatul unor înregistrări fictive.
Și admiterea capătului de cerere referitor la dobânzi este apreciat ca fiind greșit soluționat, reclamantei necuvenindu-i-se dobânzile legale practicate de B.R.D.
Este criticată decizia și pentru că nu s-a dispus suspendarea judecății, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia comercială nr. 4988 din 26 septembrie 2001, a admis recursul pârâtei, a casat, în parte decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelului reclamantei privind daunele, reținând că trebuiau acordate daune moratorii la nivelul dobânzii de referință a B.N.R.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul reclamantei reținând că nu au fost depuse actele indicate în decizia de casare și că hotărârea A.G.A. nr. 15 din 10 aprilie 1996, prin care s-a aprobat bilanțul contabil, contul de profit și pierderi și repartizarea dividendelor pe 1995 este desființată și nu sunt motive pentru obligarea pârâtei la plata dobânzilor solicitate de reclamantă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motive, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că instanța de apel a respins fără temei cererea sa de acordare a daunelor morale întrucât și dacă a fost anulată hotărârea A.G.A. de aprobare a bilanțului contabil, pârâta avea obligația să depună un bilanț contabil real și să plătească daune interese moratorii pentru suma pe care o datorează cu titlu de dividende neachitate.
Se indică drept temei pentru această obligație art. 12 din Legea 82/1991, republicată și art. 1088 alin. (1) C. civ. și art. 43 C. com.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Obligația de calcul, corectare și plată a dividendelor revine pârâtei și nu reclamantei care este acționar.
Anularea hotărârii A.G.A. nu trebuie să afecteze drepturile acționarilor, societatea fiind obligată să corecteze erorile și să depună un nou bilanț contabil real potrivit art. 12 din Legea nr. 82/1999, republicată urmând a se modifica, în mod corespunzător și cuantumul dobânzilor datorate pentru întârzierea la plata din culpa pârâtei.
Instanța trebuia să dispună pârâtei să depună noul bilanț și calculul dobânzilor la nivelul ratei de scont a B.N.R., conform deciziei de casare, neputându-se înlătura aplicarea art. 43 C. com., ca urmare a neîndeplinirii obligației de corectare a calculelor de către pârâtă.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., a fost casată decizia și s-a trimis cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3283/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3288/2005. Comercial → |
|---|
