ICCJ. Decizia nr. 3323/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința nr. 3675 din 7 mai 1999, a respins acțiunea reclamanților D.L., D.M. și SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul B.V.
Hotărârea menționată a fost desființată prin decizia nr. 3087/1999 a Tribunalului Vâlcea, care a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Numita decizie a rămas irevocabilă prin decizia nr. 333 din 31 ianuarie 2000 a Curții de Apel Pitești, secția comercială.
în rejudecare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința nr. 6699 din 4 septembrie 2000, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Astfel investit, Tribunalul Vâlcea a pronunțat sentința nr. 340/ COM din 23 martie 2001, prin care a admis în parte pretențiile reclamanților, obligând pârâtul la plata sumei de 122.169.862 lei, reprezentând lipsa folosinței spațiului comercial în perioada 1 iunie 1995 - 1 mai 1996, cu cheltuielile de judecată aferente.
împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel atât reclamanții cât și pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 396/ A-C din 18 iunie 2001, a respins apelul reclamantelor și a admis apelul pârâtului B.V., a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, pentru lipsa capacității procesuale și ca nefondată, acțiunea celorlalți reclamanți, cu cheltuielile de judecată aferente.
împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Deși formulată în nume propriu, cererea de recurs este semnată de avocat, fără ca acesta să facă dovada procurii de reprezentare, în condițiile art. 68 alin. (1) C. proc. civ.
La termenul din 5 februarie 2004, instanța a pus în vedere apărătorului recurenților să înștiințeze recurenții SC D. SRL Râmnicu Vâlcea, prin reprezentanți legali și P.L. să se prezinte în vederea semnării recursului.
Deși aceeași dispoziție a fost reiterată de instanță la termenul din 20 ianuarie 2005, recurenții nu s-au prezentat pentru a complini neregula procedurală a nesemnării recursului.
întrucât recurenții nu și-au îndeplinit obligația procedurală de a semna recursul în condițiile prevăzute imperativ de dispozițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a aplicat sancțiunea cuprinsă în alin. (1) al aceluiași text legal și a anulat recursul recurenților.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3333/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3294/2005. Comercial → |
|---|
