ICCJ. Decizia nr. 3300/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3300/2005
Dosar nr. 482/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, petenta SA A. SA a solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze procesul-verbal seria A 0505 din 28 mai 2003 de constatare a depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, încheiat de Compania A.P.A. R.A. Braşov.
În motivarea plângerii se arată că procesul verbal este neîntemeiat şi nelegal deoarece în contractele de furnizare a serviciilor nu s-au înscris concentraţiile maxime admise ale poluanţilor din apele evacuate conform art. 4 din HG nr. 472/2000 şi nu s-au încheiat acte adiţionale la Contractul de abonament care să cuprindă categoria de poluanţi, numărul intervalelor de măsurători, numărul de probe şi modul de prelevare în funcţie de regimul de funcţionare, potrivit pct. I.9 din Ordinul nr. 325/2001 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea prevederilor HG nr. 472/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 11220 din 15 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. 7602/2003, s-a admis plângerea formulată de petenta SC A. SA Braşov împotriva procesului verbal nr. 0505/2003 emis de intimata C.A. R.A. Braşov, dispunându-se anularea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C.A. R.A. Braşov aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii formulate de petenta SC A. SA.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 227/,Ap din 23 noiembrie 2004, admite apelul declarat de C.A. R.A. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 11220 din 15 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. 7602/2003, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge plângerea formulată de petenta SC A. SA împotriva procesului verbal seria A nr. 0505 din 28 mai 2003 de constatare a depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate încheiat de C.A. R.A. Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 5 alin. (8) din contractul nr. 485 din 7 februarie 1995 încheiat între C.A. SA Braşov ca furnizor şi SC A. SA ca beneficiar, beneficiarul este ţinut la respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de normativele în vigoare şi cele stabilite prin autorizaţie de racordare la reţeaua de canalizare, eliberată de R.A. Apa, pentru apa uzată evacuată la canal.
Prin autorizaţia nr. 49/2001 din 26 martie 2001 cu termen de valabilitate până la 26 martie 2003 se menţionează că autorizaţia urmează a se elibera cu condiţia respectării N.T.P.A. – 002/1997, N.T.P.A. – OO1/1997 şi STAS nr. 3349/1983 pentru încărcarea apelor uzate.
Ori, întrucât potrivit art. 970 alin. (2) C. civ., convenţiile legal încheiate obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut într-însa, dar ia toate măsurile ce entitatea, obiceiul sau legea dă obligaţia după natura sa, petenta SC A. SA este ţinută la respectarea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor conţinute de apele uzate şi înscrise în autorizaţii, conform art. 2 din HG nr. 472/2000.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC C.B.R. SA Cluj (fosta SC A. SA Braşov) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că:
aplicarea penalităţilor se poate face numai în condiţiile în care în contractele de furnizare sunt înscrise concentraţiile maxime admise ale poluanţilor din apele evacuate conform art. 4 din HG nr. 470/2000;
motivarea instanţei de apel bazată pe prevederile art. 970 alin. (2) C. civ., nu poate fi reţinută având în vedere că textul de lege în baza căruia s-a aplicat sancţiunea se referă în mod expres la „concentraţiile maxime admise ale poluaţilor înscrise în contractele de furnizare a serviciilor";
instanţa de apel în mod greşit a reţinut ca fiind înscrise „concentraţiile maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate" în autorizaţia nr. 49/2001 nu era necesară înscrierea acesteia şi în contractul abonament, contrar dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din HG nr. 472/2000;
instanţa de apel în mod eronat a reţinut că nu a avut loc o dublă aplicare a penalităţilor, fiind vorba de perioade consecutive, fără a observa că buletinul de analiză nr. 1506 din 25 martie 2003 a stat la baza calculării şi aplicării penalităţilor atât în procesul verbal de constatare nr. 0505 din 28 ianuarie 2003 cât şi în nr. 490 din 19 mai 2003, ceea ce înseamnă că pentru aceiaşi analiză s-au aplicat penalităţi de două ori.
În fond, recurenta susţine că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea penalităţilor.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate, menţinerea sentinţei civile nr. 11220 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Braşov.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de petentă.
Prin procesul-verbal nr. 0505 din 28 mai 2003 întocmit de C.A. R.A. Braşov s-au aplicat petentei C.B.R. SA (fostă A. SA) penalităţi în sumă de 382.385.200 lei pentru „abaterea constatată pentru fiecare poluant, a cărei concentraţie depăşeşte limitele admise" abatere contravenţională prevăzută în art. 5 alin. (8) din contractul privind furnizarea apei nr. 485 din 7 iulie 1995 încheiat între părţi.
Potrivit art. 2 din HG nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă „concentraţiile maxime admise a poluanţilor conţinuţi de apele uzate, evacuate în resursele de apă etc." se stabilesc pentru zona de deversare în funcţie de capacitatea de pornire a receptorilor şi se înscriu în avizele şi în autorizaţiile de gospodărire a apelor eliberate utilizatorilor de apă".
Pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise a poluanţilor din apele evacuate, înscrise în contractele de furnizare servicii, în avizele sau autorizaţiile eliberate, utilizatorii de apă sunt penalităţi în cuantumul penalităţilor la anexa 2 din HG nr. 472/2000.
În scopul conformării cu prevederile legale între părţi s-a încheiat contractul nr. 485/1995 care la art. 5 alin. (8) prevede că beneficiarul serviciilor de canalizare are obligaţia respectării condiţiilor de calitate prevăzute de normativele în vigoare şi cele stabilite prin autorizaţia de neacordare la reţeaua de canalizare eliberată de furnizor pentru apa uzată evacuată în canal.
Analizând global criticile formulate de petentă împotriva deciziei instanţei de apel se constată, în raport de prevederile legale menţionate mai sus, că sunt nefondate şi că în mod corect a reţinut instanţa de apel că potrivit art. 5 alin. (8) din contractul nr. 485 din 7 februarie 1995 beneficiarul în speţă recurenta, este obligat să respecte condiţiile de calitate prevăzute în normativele în vigoare precum şi cele stabilite prin autorizaţia de racordare la canalizare, eliberată de R.A. Apă, pentru apa uzată evacuată la canal.
Ori, în autorizaţia nr. 49 din 26 martie 2001 eliberată recurentei, care face parte integrală din contract, se menţionează că se eliberează cu condiţia respectării N.T.P.A. - 002/1997, N.T.P.A. - 001/1997 şi STAS - 3349/1983, pentru deversarea apelor uzate.
De altfel, aşa cum rezultă din probele de la dosar autorizaţia de deversare este un act unilateral eliberat de prestator la cererea utilizatorului şi cuprinde conform art. 2 din HG nr. 472/2000 concentraţiile maxime admise poluanţilor conţinuţi în apele uzate evacuate, care nu se negociază de părţile contractului, de furnizare, ci, se eliberează cu condiţia respectării N.T.P.A. - urilor şi Stasului sus menţionat.
Criticile recurentei că aceste concentraţii nu au fost înscrise şi în contract şi că a avut loc o altă penalizare, sunt neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât la data încheierii procesului verbal din 28 mai 2002 petenta nu deţinea autorizaţie de deversare, întrucât autorizaţia nr. 49/2001 expirând la 26 martie 2003.
Aşa fiind, petenta-recurentă în lipsa unei autorizaţii de deversare, cu încălcarea prevederilor HG nr. 472/2000 şi a N.T.P.A. - 002/2002 continuă să polueze apele prin descărcări de poluanţi.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., respinge recursul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.B.R. SA Cluj împotriva deciziei nr. 227 AP din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3297/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3302/2005. Comercial → |
|---|
