ICCJ. Decizia nr. 3297/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3297/2005
Dosar nr. 400/2005
Şedinţa de la 1 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 327/ CA din 17 iunie 2004, Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.A. şi C.I. împotriva pârâtei SC B.U. SA Ocna Mureş şi a obligat-o pe pârâtă să achite reclamanţilor suma de 25.182 dolari S.U.A. convertibili în moneda naţională a Statului Român la data efectuării plăţii, cu titlu de drepturi băneşti, 20.000 dolari S.U.A. convertibili în moneda naţională a Statului Român la data efectuării plăţii cu titlu de daune morale, dobândă legală aferentă sumelor anterior menţionate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la efectuarea plăţii şi 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pârâta a încălcat dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, prejudiciindu-i pe reclamanţi de posibilitatea de a deveni titularii brevetelor şi nu a contestat valorile solicitate de reclamanţi şi modul de calcul al acestora.
Prin Decizia civilă nr. 274/ A din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, a constatat nulă sentinţa atacată şi a trimis cauza spre judecare instanţei competente, Tribunalul Alba, secţia civilă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, este aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute prevăzute de dispoziţiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ. şi, totodată, că, în fond, cauza a fost soluţionată, de secţia comercială şi de contencios administrativ, cu încălcarea normelor ce reglementează competenţa materială, întrucât obiectul pricinii nu are natură comercială, iar împrejurarea că litigiul a luat naştere între două persoane fizice şi o societate comercială nu determină comercialitatea în absenţa faptelor de comerţ obiective sau subiective.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamantul C.I. şi pârâta SC B.U. SA Ocna Mureş.
În recursul său, reclamantul critică hotărârea pronunţată de instanţa de apel, ca fiind nelegală, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi retrimiterea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, spre rejudecarea pe fond a apelului promovat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine astfel că au fost încălcate mai multe texte legale, şi anume, cele prevăzute de art. 156, art. 291 alin. (2), art. 129 alin. (2) teza II C. proc. civ., referitor la obligaţia judecătorilor de a respecta principiul contradictorialităţii şi, nu în ultimul rând, nu s-a ţinut cont de faptul că reclamanta C.A. a decedat la data de 5 iulie 2004 şi hotărârea a fost dată în contradictoriu cu o persoană ce nu mai avea capacitate civilă la data pronunţării.
În temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine, pe de-o parte, că nesemnarea numitei cu prilejul pronunţării nu poate constitui un motiv pentru anularea sentinţei tribunalului, atât timp cât această neregularitate procedurală a fost remediată ulterior, iar, pe de altă parte, că greşit s-a considerat că soluţionarea proceselor şi cererilor în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială cum este şi cazul în speţă, de către o secţie sau alta a tribunalului, reprezintă o încălcare a competenţei materiale.
Pârâta, în recurs, critică, de asemenea, hotărârea pronunţată de instanţa de apel, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., şi solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei în ce priveşte secţia competentă să soluţioneze litigiul dintre părţi, aceasta fiind secţia comercială.
În acest sens, arată că este greşită stabilirea competenţei secţiilor civile în ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect pretenţii formulate în temeiul unor brevete de invenţie, iar, în speţă, pretenţiile reclamantului privesc sume care provin din fapte de comerţ ale societăţii şi având în vedere şi dispoziţiile art. 3 şi art. 56 C. com., susţine că este evidentă natura comercială a litigiului dintre părţi.
Asupra recursurilor de faţă, examinând actele dosarului, în exercitarea dreptului de control judiciar, se constată următoarele:
Critica formulată de ambii recurenţi privind greşita trimitere a cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Alba, secţia civilă, considerând că secţia comercială şi de contencios administrativ, a aceluiaşi tribunal nu a fost competentă material să judece litigiul dedus judecăţii este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. d) C. proc. civ., tribunalul este competent să judece în primă instanţă procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială şi, ca atare, soluţionarea unor astfel de cereri de către o secţie sau alta nu poate fi considerată drept o încălcare a competenţei materiale.
Trebuie precizat că atât timp cât legiuitorul nu a adoptat nici o normă care să prevadă vreo modalitate de stabilire a competenţei pe secţii a tribunalelor şi curţilor de apel, soluţionarea cauzelor de către secţia civilă sau comercială reprezintă o problemă de administrare a activităţii jurisdicţionale şi doar instanţa supremă are prevăzută o astfel de competenţă pe secţii, competenţă care însă nu poate fi aplicabilă nicidecum şi celorlalte instanţe.
Drept urmare, se reţine că în mod greşit instanţa de apel constatând nulitatea sentinţei pronunţate de tribunal, secţia comercială şi de contencios administrativ, motivat de necompetenţa materială a acestei secţii, a trimis cauza secţiei civile a aceleiaşi instanţe spre soluţionare.
În consecinţă, pentru considerentele mai sus arătate, se impune admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei aceleiaşi curţi pentru soluţionarea pe fond a apelului, ocazie cu care vor fi avute în vedere şi celelalte critici exprimate de părţi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul C.I. şi pârâta SC B.U. SA Ocna Mureş.
Casează Decizia nr. 274/ A din 05 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3290/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3300/2005. Comercial → |
|---|
