ICCJ. Decizia nr. 3306/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3306/2005
Dosar nr. 495/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2005
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Braşov sub nr. 12526/2003 SC A. SA Braşov a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu C.A. Braşov să dispună anularea procesului verbal seria A nr. 559 din 29 august 2003.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 2067 din 3 martie 2004, a respins plângerea reţinând legalitatea aplicării de penalităţi pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 225 din 17 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate.
SC C.B.R. SA a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că:
- S-a reţinut greşit de către instanţă că pentru aplicarea penalităţilor nu era necesar a se înscrie în contractul de abonament concentraţia maximă a poluanţilor admisibilă din apele uzate evacuate, art. 4 alin. (1) din HG nr. 472/2000 făcând trimitere pentru aplicarea penalităţilor la „depăşirea concentraţiilor maxime de poluanţi" înscrise în contractele de furnizare.
- Instanţele fac referire în motivarea hotărârilor la dispoziţiile cuprinse în N.T.P.A. – 002/2002 care prevăd condiţiile pentru apele uzate evacuate în reţeaua de canalizare nu la condiţiile de stabilire şi aplicarea penalităţilor pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise de normativ.
Chiar dacă în autorizaţia nr. 49/2001 se prevăd „concentraţiile maxime de poluanţi" acestea nu puteau fi avute ca temei pentru aplicarea penalităţilor deoarece datele respective trebuiau trecute, astfel cum prevăd dispoziţiile legale mai sus menţionate în contract.
- Greşit reţin instanţele că dispoziţiile HG nr. 472/2000 nu sunt aplicabile în speţă şi că stabilirea concentraţiei poluanţilor s-a făcut cu aplicarea prevederilor O.U. nr. 107/2002 şi HG nr. 1591/2002 deşi modul lor de stabilire este reglementat de Ordinul nr. 325/2001 penalităţile aplicându-se conform HG nr. 472/2000.
- S-a ignorat faptul că pentru concentraţiile stabilite prin buletinul de analiză nr. 1643 din 24 iulie 2003 s-au aplicat penalităţi de două ori.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Prin procesul verbal de constatare seria A nr. 559/2003 s-au stabilit penalităţi în sarcina reclamantei de 22.900.200 lei pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate în canalizarea oraşului, având în vedere buletinele de analiză nr. 1643 din 24 iulie 2003 şi nr. 1643 din 31 iulie 2003.
Între părţile din proces s-a încheiat la data de 7 februarie 1995 „Contractul" de furnizarea apei potabile, a celei industriale şi evacuarea apelor uzate menajere, industriale şi meteorice.
În art. 8 din contract se prevede că pentru „apa uzată evacuată la canal, în cazul depăşirii limitelor admise de substanţe poluante se vor aplica penalităţi".
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile contractuale, în mod corect instanţele au reţinut că nu era necesar a fi trecută în contract „concentraţia maximă de poluanţi admisă" ea fiind prevăzută în actele normative şi menţionată în autorizaţia nr. 49/2001 de funcţionare a societăţii.
În plus, este de reţinut că recurentei i s-a stabilit „abaterea" care a dus la aplicarea penalităţilor în funcţie de „concentraţia maximă de poluanţi admisă" prevăzută în autorizaţia mai sus menţionată, datele buletinelor de analiză nefiind contestate şi nici modul de calcul al penalităţilor.
Afirmaţia recurentei, din recurs, în sensul reţinerilor de către instanţe a neaplicării în cauză a dispoziţiilor HG nr. 472/2000 este lipsită de temei. În decizie se face expres referire la dispoziţiile art. 2 şi art. 4 alin. (1) cu privire la penalităţi. Referirile la dispoziţiile O.U. nr. 107/2002 şi a HG nr. 1591/2002 privesc organele ce pot aplica penalităţile prevăzute de HG nr. 472/2000, iar cele la prevederile N.T.P.A. - 002/2002 privesc faptul că reclamanta apelantă nu deţinea astfel cum era obligată un sistem de prepurare al apelor uzate contravenind astfel dispoziţiile art. 2 alin. (1), (2) şi (3).
Nu poate fi primită nici critica privind dubla sancţionare a „abaterii" constatată prin buletinul de analiză 1643 din 24 iulie 2003 fiind lipsită de suport probator.
Pentru motivele arătate s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.B.R. SA Braşov împotriva deciziei nr. 225 Ap din 17 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3311/2005. Comercial → |
|---|
