ICCJ. Decizia nr. 3335/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 3335/2005

Dosar nr. 11214/2004

Şedinţa publică din 2 iunie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 817 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Alba, secţia comercială, a fost admisă cererea reclamantului C.G.A. în contradictoriu cu pârâta M.V., a constatat că începând cu data de 8 mai 1996, urmare a voinţei asociaţilor exprimată în hotărârea A.G.A. nr. 1/1996 a fost aprobată cererea de retragere a asociatei M.V., că SC P. SRL Blaj a funcţionat până la data de 10 septembrie 2001, data dizolvării şi radierii din oficiu la O.R.C. Alba ca societate cu asociat unic în persoana lui C.G.A.

A mai constatat instanţa că, urmare a dizolvării societăţii, operată la 10 septembrie 2001, reclamantul a dobândit universalitatea patrimoniului societăţii, a încuviinţat ca, în calitate de unic dobânditor al universalităţii patrimoniului societăţii să intre în posesia creanţei în sumă de 42.266.220 lei cuvenită societăţii după dizolvarea intervenită prin sentinţa nr. 11/2002 a Tribunalului Alba şi a statuat asupra cheltuielilor de judecată.

Evocata sentinţă a fost casată iar cauza trimisă spre rejudecare prin Decizia nr. 1886/2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 5881/2003, în urma admiterii recursului declarat de pârâta M.V., cu îndrumarea de a verifica dacă sentinţa nr. 11/2002 a rămas irevocabilă şi dacă s-a pus în executare.

În rejudecare, Tribunalul Alba a pronunţat sentinţa civilă nr. 94/CA/2004 prin care s-a admis acţiunea reclamantului împotriva pârâtei, astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată aferente.

În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut că, la 8 mai 1996, a fost adoptată Hotărârea nr. 1/1996 prin care s-a consfinţit retragerea din societate a asociatei M.V., că reclamantul C.G.A. a rămas asociat unic, că prin transmiterea universalităţii patrimoniului, asociatul unic a dobândit totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, inclusiv creanţa stabilită prin sentinţa civilă nr. 11/CA/2002.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta M.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 248 din 4 octombrie 2004, a respins apelul, ca nefondat, instanţa reţinând în esenţă, legalitatea şi temeinicia deciziei atacate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta M.V., invocând ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 304 pct. 2, 3, 4, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Criticile recurentei vizează următoarele aspecte:

- încălcarea de către instanţa de apel a dreptului la un proces echitabil, principiu prevăzut de art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., şi a dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., în sensul că aceasta nu s-a pronunţat asupra excepţiilor cu caracter peremptoriu invocate în apărare;

- competenţa de soluţionare a cauzei în fond aparţinea Judecătoriei Blaj şi nu Tribunalului Alba;

- nepronunţarea primei instanţe pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii;

- neobservarea de către instanţă a culpei reclamantului;

- argumentaţia celor două hotărâri cuprind motive străine de natura cauzei şi nu analizează admisibilitatea acţiunii prin raportare la calitatea procesuală activă;

- interpretarea eronată a hotărârii din 8 mai 1996 de retragere a pârâtei din societate;

- instanţele nu au avut în vedere, pentru corecta soluţionare a cauzei dispoziţiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, art. 58 alin. (1), (5) şi (6), art. 63, art. 64 alin. (1) şi (2), art. 66 din Normele metodologice nr. 773/1998 emise de C.C.I.R. şi Ministerul Justiţiei, art. 60, art. 199 şi urm. din L.S.C., L.R.C., Legea nr. 341/1990, OUG nr. 181/2001, Legea nr. 428/2002;

- omisiunea instanţelor de a se pronunţa asupra tardivităţii cererii reclamantului.

Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.

Examinând motivul de ordine publică privind necompetenţa tribunalului, ca instanţă de fond, Curtea reţine că întrucât acţiunea are caracter nepatrimonial, în aplicarea dispoziţiilor art. 2 lit. a) C. proc. civ., în mod corect Tribunalul Alba a fost investit cu soluţionarea în primă instanţă a pricinii.

Se reţine, de asemenea, că instanţa de apel a soluţionat şi a dat o legală şi temeinică dezlegare a excepţiilor autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtă în apărarea sa, considerentele deciziei vizând efectele Hotărârii nr. 1/1996 cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 şi faptul că sentinţa nr. 744/CA/2003 a Tribunalului Alba a fost depusă cu titlu de practică judiciară, în sprijinul apărărilor formulate de pârâtă, având caracter colateral.

În ceea ce priveşte tardivitatea cererii reclamantului, Curtea reţine că acest motiv nu a fost invocat în apel, împrejurare în raport de care, aplicând principiul omisso medio această critică nu poate face obiect de analiză în recurs.

În ceea ce priveşte aplicarea legii, Curtea reţine că instanţa de apel, făcând aplicarea art. 231 din Legea nr. 31/1990 şi a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 314/2001, a constatat că reclamantul în calitate de asociat unic, a dobândit universalitatea patrimoniului societăţii, urmare a hotărârii nr. 1/1996 prin care pârâta M.V. şi-a exprimat voinţa de a se retrage din SC P. SRL.

În considerarea celor ce preced, Curtea constatând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, şi făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 11.060.300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.V. împotriva deciziei nr. 248/ A din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenta să plătească intimatului C.G.A. 11.060.300 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3335/2005. Comercial