ICCJ. Decizia nr. 3359/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3359/2005
Dosar nr. 9188/2004
Şedinţa de la 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2003 reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pârâta SC R. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea procesului verbal de compensare nr. 9624 din octombrie 2003.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că procesul verbal de compensare a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor HG nr. 685/1999 care interzicea folosirea altor documente de compensare în afara celor prevăzute de anexa 21 din Regulamentul de compensare, respectiv ordinul de compensare în cazul datoriilor mai vechi de 30 de zile cu o valoare mai mare de 100 milioane lei.
Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2004, a admis acţiunea şi a constatat nulitatea procesului verbal de compensare nr. 9624 din octombrie 2000 motivând că facturile având o vechime mai mare de 30 de zile este evidentă nelegalitatea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta criticile vizând în principal lipsa cadrului procesual pentru analizarea nulităţii actului de compensare, reclamanta nechemând în judecată toate părţile convenţiei de compensare respectiv şi pe SC I.S. SA Galaţi.
Pe fond susţine că motivele invocate de reclamantă sunt pur formale întrucât cea mai mare parte din facturile ce au făcut obiectul compensării îndrumau condiţia de a nu fi mai vechi de 30 de zile, iniţiativa compensării aparţinând reclamantei, care-şi invocă propria culpă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 166 din 28 mai 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, instanţa nu poate lărgi cadrul procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane în proces, această posibilitate având-o numai părţile, prin formele de intervenţie forţată şi terţele persoane interesate, prin intervenţie voluntară.
Întrucât nici una din părţi nu a înţeles să introducă în cauză şi a treia parte semnatară a convenţiei, s-a apreciat că nu poate avea loc o judecată asupra nulităţii actului nefiind corect stabilit cadrul procesual.
Cu petiţia înregistrată la data de 24 iunie 2003, reclamanta SC I. SA a declarat recurs criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine că s-a reţinut în mod de către instanţa de apel că nici una din părţi nu a solicitat introducerea în cauză a SC S. SA Galaţi, acest lucru rezultând din cererea intimatei pârâte – reconvenţionale înscrisă în încheierea din data de 7 ianuarie 2004 dată la care a fost prima zi de înfăţişare, cerere care a fost menţionată şi în cuprinsul Ordonanţei nr. 1511/2003 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 5796/2003, care a avut ca obiect somaţie de plată şi din care s-a disjuns cererea reconvenţională ce a făcut obiectul dosarului nr. 7006/2003.
Recursul este fondat.
Prezenta cauză, reprezintă cererea reconvenţională disjunsă din cadrul dosarului nr. 5796/2003 ce a avut ca obiect soluţionarea cererii formulate de SC R. SA pentru emiterea unei somaţii în baza OG nr. 5/2001.
Atât la data soluţionării acesteia respectiv 19 noiembrie 2003, cât şi la data de 7 ianuarie 2004 SC R. SA a solicitat introducerea în cauză a SC S. SA Galaţi motivat de faptul că procesul verbal de compensare a cărei nulitate se cere a se constata a fost încheiat şi cu această societate.
Tribunalul Alba, prin încheierea şedinţei publice de la 7 ianuarie 2003, a respins cererea formulată apreciind că procesul verbal de compensare a fost încheiat numai de părţile în litigiu.
Cererea reclamantei nu vizează motive de nulitate parţială a actului, rezumată numai la pârâta – intimată chemată în judecată, ci motive de nulitate care, dacă ar fi incidente ar produce o desfiinţare, a întregului act, atât în ce priveşte pe pârâtă cât şi pe cealaltă parte semnatară a convenţiei, SC I.S. SA nechemată în judecată de reclamanta – recurentă.
În aceste condiţii justificat, pârâta – intimată cu respectarea dispoziţiilor art. 57 alin. (2) C. proc. civ., a cerut introducerea în cauză şi a acestei persoane juridice semnatară a procesului verbal de compensare.
Faţă de cele arătate, în mod eronat instanţa de apel a ignorat această situaţie, considerând că nici una din părţi nu a înţeles să introducă în cauză şi a treia parte semnatară a convenţiei criticile recurentei fiind justificate.
Având în vedere că hotărârea criticată s-a dat cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor procedurale privind formele de intervenţie şi de chemare în judecată a altor persoane, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru ca acţiunea să se judece cu toate persoanele semnatare a convenţiei de compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de declarat de reclamanta SC I. SA Sf. Gheorghe, împotriva deciziei nr. 166 din 28 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 11/ CA din 14 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Alba şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3351/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3360/2005. Comercial → |
|---|
