ICCJ. Decizia nr. 3342/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3342/2005
Dosar nr. 1212/2005
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin acţiunea adresată arbitrajului, respectiv Curtea de Arbitraj a Camerei de Comerţ Industrie şi Agricultură Galaţi reclamanta CN A.P.D.M. Galaţi a solicitat obligarea pârâtei UM 0615 Tulcea la plata sumei de 28.401.426 lei reprezentând taxe portuare, a sumei de 6.244.801 lei penalităţi de întârziere plus cheltuieli de arbitrare.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că în temeiul contractului nr. 2690/2002 navele pârâtei au operat în raza sa de jurisdicţie în portul Tulcea pentru care datorează taxe portuare.
Prin hotărârea arbitrală nr. 34 din 1 iunie 2004 pronunţată de Arbitrajul de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură Galaţi a fost admisă în parte acţiunea reclamantei aşa cum a fost restrânsă şi în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12.020.343 lei reprezentând prestaţii portuare, suma de 6.244.801 lei penalităţi de întârziere plus 1.969.642 lei cheltuieli arbitrare.
Hotărârea arbitrală nu a fost motivată în fapt şi în drept.
Împotriva hotărârii a formulat acţiune în anulare pârâta susţinând că hotărârea arbitrală nu este motivată şi că ulterior convenţiei încheiată între părţi prin lege nu mai avea obligaţia de a plăti taxe portuare.
Prin Decizia civilă nr. 717/ R din 26 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în dosarul nr. 937/C+C/2004 s-a admis acţiunea în anulare formulată de pârâtă s-a anulat hotărârea arbitrală şi în rejudecare s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa Decizia instanţa a reţinut că potrivit art. 3 din Legea nr. 528/2002 a fost modificată OG nr. 22/1990 şi în baza acestui text nu putea fi obligată la plata taxelor portuare.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate. A solicitat recurenta, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului.
A susţinut recurenta că Decizia este nelegală deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nulitate invocată de pârâtă privitoare la nerespectarea prevederilor art. 363 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la necomunicarea hotărârii arbitrale în termen de o lună de la pronunţarea ei.
Critica formulată nu este fondată.
Excepţia a fost invocată de pârâtă, este o excepţie relativă şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra ei putea fi invocat numai de partea vătămată prin acest lucru, respectiv pârâta şi nu de recurenta – reclamantă.
În al doilea motiv de recurs în esenţă se susţine că în cauză instanţa a motivat soluţia numai pe dispoziţiile art. Din Legea nr. 528/2002 privind aprobarea OG nr. 22/1999 precizând că în art. 3 din OG nr. 22/1999 se prevede excepţia de neaplicare a ordonanţei nu şi excepţia de neplată.
Nici această critică nu este fondată.
Potrivit art. 3 din OG nr. 22/1999 dispoziţiile privind administrarea porturilor şi a căilor navigabil, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval şi în porturi şi pe căi navigabile nu se aplică în porturile şi în zonele în care se desfăşoară în exclusivitate activităţi militare, precum şi navelor militare respectiv ale M.Ap.N şi ale M.I.
Art. 8 din Legea nr. 412/2002 pentru aprobarea OG nr. 42/1997 privind navigaţia civilă face definiţia navelor şi prevede şi pontonul.
Adresa invocată de recurentă emisă de direcţia de Logistică din cadrul M.I. nu are relevanţă în cauză fiind vorba de o interpretare proprie a actelor normative mai sus menţionate.
În mod corect deci prin Decizia recurată s-a reţinut că pârâta era scutită de plata taxelor portuare.
Faţă de considerentele mai sus menţionate se constată că în cauză nu subzistă nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să ducă la modificarea sau casarea deciziei recurate şi în consecinţă recursul formulat de recurenta – reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CN A.P.D.M. SA Galaţi împotriva deciziei nr. 717/ R din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3335/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3343/2005. Comercial → |
|---|
