ICCJ. Decizia nr. 3360/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3360/2005
Dosar nr. 9692/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea nr. 1078/2001 s-a solicitat Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti încuviinţarea executării silite mobiliare în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 2138 din 4 iunie 1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, Decizia civilă nr. 385 din 10 martie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care debitorul SC S. SA este obligat la plata sumei de 88.800 mărci germane (echivalent la data plăţii) către SC R.R. SA.
Prin încheierea nr. 1529 din 13 ianuarie 2004, această instanţă a respins cererea de încuviinţare silită.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că pentru această sumă creditoarea nu a prezentat titlu executoriu în temeiul căruia se solicită executarea silită.
Hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu în cauză priveşte obligarea debitoarei la plata sumei de 178.932.682 lei, reprezentând contravaloare produse la care se adaugă cheltuielile de judecată.
S-a mai reţinut că pentru recuperarea acestei creanţe, creditoarea a declanşat executarea silită împotriva debitoarei, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 451/2001 pe rolul Judecătoriei sector 5, creditoarea confirmând recuperarea sumei de 178.932.682 lei, creanţă prevăzută în titlul executor.
Împotriva acestei soluţii reclamanta creditoare a promovat apel susţinând că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că debitoarea şi-a achitat datoria în întregime, întrucât prin sentinţa civilă nr. 7106 din 17 octombrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 10201/2001, s-a stabilit faptul că debitoarea urmează să mai plătească echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 76.091 mărci germane, rest rămas neplătit din suma de 88.000 mărci germane.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia civilă nr. 277 din 7 iunie 2004, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, creditoarea SC R.R. SA nu a prezentat titlu executoriu, potrivit art. 372 C. proc. civ., în temeiul căruia să poată solicita executarea silită asupra sumei de 88.000 mărci germane.
Sentinţa civilă nr. 7106/2001, susţine instanţa de apel, s-a pronunţat în faza executării silite şi nu în soluţionarea fondului, iar pe de altă parte în cererea de chemare în judecată reclamanta şi-a precizat pretenţiile în lei, cuantumul acestora fiind stabilit la suma de 178.932.686 lei sumă ce a fost achitată integral.
Cu petiţia înregistrată la data de 15 iulie 2004, reclamanta creditoare a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate.
Se susţine că prin sentinţa civilă nr. 7106 din 17 octombrie 2001 rămasă definitivă, Judecătoria sectorului 5 a admis contestaţia la executare reţinând că debitoarea a achitat numai o parte din datorie, întrucât prin titlul iniţial s-a stabilit obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 178.932.682 lei reactualizată în funcţie de cursul mărci germane-leu.
Atâta timp cât prin această sentinţă s-a stabilit cu puterea lucrului judecat că debitoarea urmează să mai plătească echivalentul în lei a sumei de 76.091 mărci germane rămas neplătit din suma de 88.800 mărci germane susţinerea instanţelor că debitul a fost achitat este nejustificată.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 2138 din 4 iunie 1996 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC R.R. SA, obligând pârâta la plata sumei de 178.932.682 lei contravaloare produse şi 178.932.682 lei penalităţi de întârziere.
Deci din conţinutul dispozitivului acestui titlu executoriu nu rezultă că nu s-a pus în discuţie plata echivalentului în lei a vreunei sume, prin precizările făcute în dosarul de fond reclamanta procedând la transformarea pretenţiilor deduse judecăţii în monedă naţională.
Judecătoria sectorului 5 prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din 31 august 2001, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu respectiv sentinţa civilă nr. 2138/1996, respectiv suma de 178.932.682 lei.
La data de 8 decembrie 2003 creditoarea a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare în baza aceluiaşi titlu executoriu făcând însă vorbire de o creanţă în mărci germane, cerere respinsă prin încheierea din 13 ianuarie 2004.
Corect s-a reţinut de instanţa de apel că executarea silită nu poate fi încuviinţată în temeiul sentinţei civile nr. 7106/2001, întrucât aceasta s-a pronunţat în faza executării silite şi nu în soluţionarea fondului litigiului.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte reţine că hotărârea pronunţată a respectat normele legale în materie de executare astfel că.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea SC R.R. SA, cu sediul ales la cabinet avocat B.D.I., împotriva deciziei nr. 277 din 7 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3359/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3362/2005. Comercial → |
|---|
