ICCJ. Decizia nr. 3362/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3362/2005
Dosar nr. 10389/2004
Şedinţa publică din 2 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 iunie 2003, reclamanta SC T. SA, sucursala E. Borzeşti, a chemat în judecată pârâtele C.L.O. şi SC E. SRL, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligate în solidar la plata sumei de 6.145.305.890 lei, reprezentând debit neachitat pentru costurile aferente ratelor de capital la creditele angajate pentru finanţarea achiziţionării de combustibil tehnologic, anterior datei de 31 mai 2002.
În susţinerea pretenţiilor reclamanta a arătat că prin HG nr. 104 din 7 februarie 2002, privind transmiterea unor contoare electrice de termoficare din domeniul privat al Statului şi din patrimoniul SC T. SA, în domeniul public al unor unităţi administrativ teritoriale şi în administrarea C.L. ale acestora, s-a transmis de la reclamantă către pârâta C.L.O. activul C.E.T. componentă a sucursalei E. Borzeşti.
Prin OUG nr. 78 din 13 iunie 2002 art. 4 alin. (1) s-a prevăzut că ratele de capital şi costurile aferente creditelor angajate de către reclamantă pentru achiziţionarea combustibilului tehnologic anterior datei de 31 mai 2002 necesar societăţilor nou înfiinţate, vor fi suportate integral de către acestea şi vor fi plătite de SC T. SA în calitate de parte în contractele de derulare.
În baza aceluiaşi act normativ, pârâta C.L.O. a preluat pe bază de protocol de predare-primire activul şi pasivul aferent acestei centrale şi a înfiinţat SC E. SRL aflată în administrarea C.L. În acest protocol au fost incluse şi sumele aferente creditelor, precum şi termenele de rambursare însă pârâtele nu au respectat graficele de plăţi.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2729 din 29 octombrie 2003, a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din OUG nr. 78 din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 643/2002.
Astfel din probele administrate rezultă că combustibilul tehnologic a fost achiziţionat anterior datei de 31 mai 2002, şi că reclamanta ar fi predat pârâtelor combustibilul necesar procesului de producţie cu atât mai mult cu cât SC E. SRL, imediat după înfiinţare a încheiat contract de livrare cu furnizoarea SC D.N. SA.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta criticile privind modul eronat în care au fost interpretate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 78/2002.
Astfel, prin creditele externe garantate de M.F., în valoare totală de 426.500.000 dolari S.U.A. a achiziţionat păcură şi gaz metan care au fost consumate anterior datei de 31 mai 2002. Factura fiscală din 31 decembrie 2002, în valoare de 6.145.305.890 lei se referă tocmai la costurile aferente acestor credite corespunzătoare cantităţilor livrate la T. Borzeşti din care pentru centrală revine o cotă de 44,4 %.
Combustibilul astfel consumat urma să fie achitat de succesorii cu titlu universal al centralei de cogenerare, costurile aferente creditelor urmând a fi înregistrate în evidenţa contabilă a persoanei juridice ce a preluat centrala de termoficare.
Instanţa de control judiciar a dat o altă interpretare OUG nr. 78/2002, reţinând că art. 2 a prevăzut şi modalităţile de împărţire a activelor şi pasivelor cu o reglementare specială în ceea ce priveşte situaţia ratelor de capital şi costurilor aferente creditelor angajate de SC T. SA, pentru combustibilul achiziţionat anterior datei de 31 mai 2002.
Sintagma „necesar societăţilor comerciale înregistrate conform art. 1" a fost interpretată de instanţa de apel în sensul de necesar contractelor termoelectrice ce urmează să fie preluate de societăţile comerciale nou înfiinţate, neavând relevanţă faptul că obligaţia de plată nu a fost cuprinsă în protocolul de predare-primire.
Aceste argumente au stat la baza pronunţării deciziei nr. 168 din 28 iulie 2004, prin care apelul a fost admis, sentinţa civilă criticată fiind schimbată în tot şi pe fond admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Cu petiţia înregistrată la data de 15 septembrie 2004, pârâtele au declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 78/2002, potrivit căruia activele şi pasivele aferente centralelor termice supuse divizării înregistrate în evidenţa contabilă până la data de 31 mai 2002 se preiau în evidenţele contabile ale societăţilor nou înfiinţate.
Materializarea acestor dispoziţii s-au făcut în mod concret prin protocolul încheiat, care este convenţia părţilor.
Recursul este fondat.
Problema de drept dedusă judecăţii este aceea dacă creditele angajate de reclamantă pentru aprovizionarea cu combustibil sunt transmise de drept pârâtelor prin dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 78 din 13 iunie 2002.
Din economia acestui text rezultă că numai ratele de capital aferente creditelor angajate de reclamanta-intimată pentru finalizarea achiziţionării combustibilului tehnologic anterior datei de 31 mai 2002 necesar societăţilor comerciale nou înfiinţate, vor fi suportate de către acesta.
Art. 4 alin. (1) din OG nr. 78/2003 a fost modificat prin Legea nr. 643/2002, în sensul condiţiei achiziţionării combustibilului tehnologic, anterior datei de 31 mai 2002.
Justificat instanţa de fond a apreciat că pretenţiile recurentei-reclamante trebuie analizate funcţie de condiţiile impuse de lege respectiv ca combustibilul tehnologic să fi fost achiziţionat anterior datei de 31 mai 2002 şi că bunul achiziţionat din credit să fie necesar societăţii nou înfiinţate.
Cum din probele administrate a rezultat că nici una din aceste condiţii nu a fost îndeplinită, instanţa de apel a apreciat în mod eronat că actul normativ a prevăzut în mod expres cine va suporta costurile.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv OUG nr. 78/2002, aprobată prin Legea nr. 643/2002, astfel că văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.L.O. şi de SC E. SRL Oneşti, împotriva deciziei nr. 168 din 28 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei nr. 2729 din 29 octombrie 2003 al Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 2 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3360/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3363/2005. Comercial → |
|---|
