ICCJ. Decizia nr. 3367/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 25 iunie 2003, reclamanta A.P.K. Drobeta Turnu Severin, a chemat în judecată pe pârâta SC E.G.O. SRL din Drobeta Turnu Severin, pentru a se dispune rezilierea contractului de închiriere, evacuarea societății pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei și obligarea acesteia la plata chiriei în perioada ianuarie 2003 - până la data când spațiul va fi pus la dispoziția reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a închiriat pârâtei uscătoria și o parte din terasa blocului, pentru care s-a obligat să-i achite contravaloarea a 100 dolari S.U.A. și 500.000 lei lunar energia electrică dar aceste obligații contractuale nu au fost achitate.
în cursul soluționării litigiului pârâta a achitat suma de 8.000.000 lei, iar reclamanta și-a precizat pretențiile la plata diferenței neachitate de 22.800.000 lei.
Pârâta a depus cerere reconvențională susținând că reclamanta nu i-a pus la dispoziție tot spațiul închiriat, în stare corespunzătoare și a cerut menținerea contractului de închiriere cu diminuarea chiriei la 35 dolari S.U.A. lunar.
Prin sentința nr. 1302/ C din 16 octombrie 2003, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei A.P.K., a dispus rezilierea contractului de închiriere din 31 ianuarie 2003 și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat, cu obligarea acesteia la plata sumei de 22.800.000 lei chirie restantă și 4.075.000 lei cheltuieli de judecată.
Totodată a fost respinsă cererea reconvențională.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 194 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, prin care s-a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Cu actul înregistrat la 6 iulie 2004 societatea comercială pârâtă a formulat recurs, criticând decizia curții de apel pentru următoarele considerente:
în mod greșit au fost respinse probele făcute de recurentă în legătură cu neîndeplinirea obligației locatorului, conform art. 1421 alin. (1) C. civ., aceasta fiind pe deplin dovedită;
- decizia atacată este neîntemeiată întrucât interpretarea clauzelor contractului s-a făcut cu nesocotirea obligațiilor asumate de reclamantă, obligații în lipsa cărora nu se putea desfășura activitatea în spațiul închiriat.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că între părți s-a încheiat contractul de închiriere din 31 ianuarie 2003, potrivit căruia asociația de locatari s-a obligat să pună la dispoziția societății pârâte uscătoria și o parte din terasa blocului, aceasta obligându-se să achite suma de 100 dolari S.U.A. și contravaloarea energiei electrice de 500.000 lei lunar.
Susținând că pârâta nu a achitat sumele datorate conform contractului, deși a utilizat acest spațiu și i-a adus modificări, reclamanta a formulat acțiunea ce formează obiectul litigiului.
Prima critică formulată de recurentă se referă la faptul că instanțele au reziliat contractul cu nesocotirea obligațiilor ce reveneau locatorului, respectiv punerea la dispoziție a spațiului în condiții de folosire normală.
Astfel, pârâta a susținut că spațiul tehnic închiriat nu era racordat la curent electric, fapt ce a fost adus la cunoștința asociației prin adresa din 29 mai 2003.
în realitate, instanțele au dat o corectă interpretare conținutului acestui act care nu reprezenta decât o încercare de modificare unilaterală a contractului de închiriere sub aspectul prețului chiriei ca și pentru costul energiei electrice.
în ce privește lipsa curentului electric, locatara a cunoscut încă de la data închirierii condițiile în care se afla spațiul în discuție, contractul fiind semnat fără vre-o obiecțiune, așa încât recurenta și-a asumat riscul utilizării spațiului în condițiile oferite de reclamantă.
Cea de a doua critică reprezintă o reiterare a celui dintâi, recurenta susținând că prin nesocotirea obligațiilor contractuale reclamanta răspunde pentru neexecutarea contractului în condițiile convenite.
Nici această apărare nu poate fi primită întrucât nici o clauză din contractul încheiat între părți nu stabilește obligații speciale pentru locatară, acesta fiind redactat în termenii generici care au fost respectați de asociația de locatari.
Pentru aceste considerente, recursul pârâtei a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3369/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3386/2005. Comercial → |
|---|
