ICCJ. Decizia nr. 3386/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2003, reclamantul M.B. prin P.G., a solicitat obligarea pârâtei R.A. R. SA cu sediul în București la plata sumei de 730.742.909 lei, reprezentând 466.614.801 lei profit minim garantat calculat pe perioada 2000 - 2001 și 264.128.108 lei majorări de întârziere aferente calculate până la 31 octombrie 2002, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul București, secția a V-a comercială, a respins acțiunea reclamantului.
Apelul declarat de P.M.B., împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 383 din 1 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
S-a reținut în considerentele deciziei că intimata a cumpărat în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu recurenta cota de 17,73 % a acesteia și astfel, împreună cu cota de aport de 82,27 % pe care o avea conform contractului de asociere a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
împotriva acestei decizii M.B. prin P.G. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit al acestuia.
A arătat recurentul că prin contractul de vânzare - cumpărare intimata a dobândit dreptul de proprietate numai asupra spațiului cu altă destinație și nu asupra întregului imobil. Că interpretarea convențiilor, se face conform art. 977 și art. 982 C. civ., ori intenția părților este clară și anume între acestea a intervenit o tranzacționare a cotelor de aport și nu s-a transmis pârâtei cota de aport în integralitatea ei.
S-a susținut că părțile nu au înțeles să modifice prevederile art. 19 din contractul de asociere, așa încât intimata datorează în continuare sumele pretinse prin acțiune, reprezentând profit minim garantat și majorări de întârziere.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, R.A. R. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil și recurenta nu mai poate pretinde cota de profit minim garantat.
Recursul nu este fondat.
Părțile au încheiat contractul de asociere din 21 aprilie 1993 ce avea ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții de către pârâta R.A. R. SA, punerea în funcțiune și exploatare distinctă de către ambele părți a blocului din ansamblul Mărășești situat în București.
La art. 6 din contract s-a stipulat clauza conform căreia pârâta dobândește dreptul de preemțiune la cumpărare, vânzare, concesionare sau închiriere, potrivit legii, iar cota de aport s-a stabilit la art. 9 de 17,73 % pentru reclamant și 82,27 % pentru pârâtă.
Ulterior, între M.B. și R.A. R. SA s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 23 martie 1995, privind cota de 17,73 % ce aparținea reclamantei din spațiul cu altă destinație decât cea de locuințe, precum și terenul aferent totalității întregului spațiu cu altă destinație, în suprafață de 28,45 mp.
Susținerea recurentului că prin încheierea acestui contract, intimata nu a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil, va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
Astfel, la art. 2 din contract, părțile au stipulat că prin vânzarea acestei cote cumpărătorul dobândește dreptul de proprietate asupra întregului imobil, cu altă destinație de 274 mp., inclusiv terenul aferent acestuia în suprafață de 28,45 mp.
în raport de aceste prevederi contractuale, nu este fondată nici critica recurentului în sensul că instanțele nu au avut în vedere dispozițiile art. 977 și art. 982 C. civ., privind interpretarea convențiilor.
Astfel, intenția comună a părților contractante, conform art. 977 C. civ., a fost exprimată în clauza stipulată la art. 2 din contractul de vânzare - cumpărare, unde acestea au precizat că intimata - pârâtă dobândește dreptul de proprietate asupra întregului spațiu, inclusiv terenul aferent în suprafață, de 28,45 mp., așa cum acestea au prevăzut în mod expres.
în mod corect, ambele instanțe au reținut că prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, contractul de asociere încheiat anterior și-a încetat valabilitatea și deci clauzele contractuale nu mai produc nici un efect.
Deci reclamanta nu mai poate pretinde o cotă de profit minim garantat de la pârâtă, deoarece contractul de asociere nu mai are obiect.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a constatat că decizia instanței de apel a fost legală și temeinică și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3367/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3329/2005. Comercial → |
|---|
