ICCJ. Decizia nr. 3391/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 4 București B.E.J. S.S., a solicitat în numele A.V.A.S. București încuviințarea executării silite mobiliare până la concurența sumei de 612.293.131 lei în baza titlului executor constând în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 20 octombrie 1994.
Prin încheierea din 26 mai 2004, Judecătoria sectorului 4 București, a respins cererea de executare silită a debitorului SC A.R.P. SA București cu motivarea că, în cauză, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă conform art. 379 C. proc. civ., nefiind admisă în urma unei acțiuni în contradictoriu cu debitoarea, Legea nr. 137/2002 fiind ulterioară încheierii contractului.
încheierea judecătoriei a rămas definitivă în baza deciziei nr. 478 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin care s-a respins ca nefondat apelul A.V.A.S. București, instanța reținând că actul invocat de creditoare nu intră sub incidența art. 49 din Legea nr. 137/2002.
Cu actul înregistrat la 3 decembrie 2004 creditoarea A.V.A.S. București a formulat motive de recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:
- instanțele au reținut greșit faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 137/2002 deoarece, conform art. 41 alin. (1) din lege, în cazul neîndeplinirii de către cumpărător a obligațiilor pecuniare asumate prin contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni, acesta poate fi executat silit conform dispozițiilor Codului de procedură civilă;
- în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că în cauză se aplică art. 49 din Legea nr. 137/2002, deoarece acest text se referă la procesul de privatizare în curs de desfășurare și nu situației în care se află părțile, respectiv de punere în executare a unui contract încheiat.
Recursul creditoarei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că A.V.A.S. (A.P.A.P.S.) a formulat o cerere de executare silită mobiliară împotriva debitoarei pentru suma de 612.293.131 lei, reprezentând penalități pentru ratele 11, 12, 14 și 15 ce urmau a fi plătite de SC A.R.P. SA București în executarea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, suma urmând a fi actualizată conform art. 3712alin. (3) C. proc. civ.
Instanțele au respins cererea creditoarei cu motivarea că, deși conform art. 41 din Legea nr. 137/2002 contractele de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituția publică implicată constituie titluri executorii (fără îndeplinirea vreunei alte formalități) în speță nu se aplică aceste dispoziții legale întrucât contractul de privatizare s-a încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Critica recurentei vizează această împrejurare, A.V.A.S. susținând că, deși contractul s-a încheiat anterior apariției Legii nr. 137/2002, care consacră caracterul de titlu executor al contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, prevederile acestui act normativ sunt aplicabile și contractelor încheiate anterior și aflate în situația de a fi puse în executare.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, A.V.A.S. a susținut că instanța de apel a invocat greșit dispozițiile art. 49 Legea nr. 137/2002, potrivit cărora procedurile de privatizare aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a acestei legi vor continua cu recunoașterea actelor și etapelor consumate, deoarece, la data apariției legii, contractul nu se afla în cursul desfășurării procedurilor de privatizare, acestea fiind încheiate din anul 1994.
în realitate, curtea de apel a interpretat corect prevederile Legii nr. 137/2002, care a înțeles să consacre caracterul de titlu executor contractelor de privatizare, dar numai celor încheiate după apariția legii, ale cărei dispoziții nu retroactivează.
Sub acest aspect, instanța de apel a reținut corect că potrivit art. 2 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, proprietatea asupra acțiunilor se transmite la cumpărător la data plății avansului, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română și de clauzele contractului, ceea ce înseamnă că prevederile contractului încheiat în anul 1994 nu intră sub incidența Legii nr. 137/2002.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susținerea recurentei, potrivit căreia se află în etapa de punere în executare a unui contract încheiat anterior apariției Legii nr. 137/2002, întrucât și executarea acestuia, ca etapă distinctă a început tot anterior apariției acestei legi, continuându-se și după intrarea ei în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3430/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3369/2005. Comercial → |
|---|
