ICCJ. Decizia nr. 3430/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 6256 din 14 noiembrie 2003, a admis în parte opoziția cambială formulată de oponentul P.C., în contradictoriu cu SC W.B. SA Arad, sucursala Baia Mare, în sensul că:
- a constatat nulitatea biletului la ordin emis la 19 iulie 2001 de către SC R.C. SRL Baia Mare, pentru suma de 11.000.000.000 lei în favoarea beneficiarei SC W.B. SA Arad, sucursala Baia Mare, avalizat de oponentul P.C.
- a anulat formele de executare în dosarul execuțional al executorului bancar B.R.; au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului linie de credit din 22 februarie 2000, încheiat între SC W.B. SA Arad și SC R.C. SRL Baia Mare și constatarea nulității absolute a actului adițional din 14 februarie 2001 la contractul de credit.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că P.C. a emis la 19 iulie 2001 biletul la ordin în litigiu atât în calitate de reprezentant al emitentei SC R.C. SRL cât și în calitate de avalist.
Apelul declarat de creditoarea B.C.S.I.B.R. SA Arad, sucursala Baia Mare, a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ din 7 aprilie 2004, în sensul că a fost schimbată în parte hotărârea instanței de fond și au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității biletului la ordin emis la 19 iulie 2001 de către SC R.C. SRL Baia Mare, pentru suma de 11.000.000.000 lei în favoarea SC W.B. SA și avalizat de oponentul P.C. și acela privind anularea formelor de executare efectuate în dosarul execuțional al executorului bancar B.R.
Prin aceeași hotărâre a fost respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată în sumă de 2.071.000 lei menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs debitorul P.C., a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului creditoarei, ca nefondat, cu menținerea hotărârii instanței de fond.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Criticile recurentului au vizat următoarele aspecte:
Biletul la ordin în litigiu (emis la 19 iulie 2001 de către SC R.C. SRL Baia Mare pentru 11 miliarde lei) nu a fost un bilet în alb, ci, a fost un bilet la ordin necompletat la momentul semnării lui de către P.C., în calitate de reprezentant al societății emitente și în egală măsură de avalist. Acest bilet la ordin este nul ca titlu de credit, nefiind urmat de nici o convenție între emitent și beneficiar prin care beneficiarul să fi fost mandatat să completeze acest bilet la ordin;
Prin neprezentare la plată a biletului la ordin în termenul legal de un an, banca a decăzut din dreptul de a uza de acest bilet la ordin;
- Biletul la ordin în litigiu nu a fost prezentat la plată nici în modalitatea cerută de lege, respectiv, în colțul din stânga sus al feței biletului la ordin, la rubrica văzut, nu există dovada că a fost prezentat emitentului sau avalistului - recurent.
Recursul debitorului este nefondat.
în hotărârea recurată se menționează cu claritate că biletul la ordin în litigiu a fost emis de către SC R.C. SRL prin reprezentantul legal P.C., care la momentul emiterii biletului la ordin, acesta era în același timp avalizat de P.C., ca persoană fizică în nume propriu. S-a menționat corect de către instanța de apel faptul că și în situația în care biletul la ordin ar fi fost completat de reprezentantul băncii, ar fi avut tot caracterul unui bilet obișnuit, nu în alb, întrucât mențiunile de pe acesta, chiar completate de o terță persoană au fost acceptate de emitent, beneficiar și avalist prin semnarea biletului la ordin.
Ca instrument de garantare a obligației asumate de emitent (avalistul P.C., asumându-și obligația de a plăti în aceleași condiții ca și emitenta SC R.C. SRL suma datorată băncii), acest bilet la ordin este perfect valabil. Dacă la data emiterii biletului la ordin, societatea comercială nu ar fi avut nici o obligație la bancă sau dacă suma de plată ar fi fost alta, avalistul persoană identică cu reprezentantul societății debitoare nu ar fi semnat acest bilet la ordin sau nu ar fi dat avalul pentru o sumă așa de mare.
Nici Legea nr. 58/1934 și nici Normele Cadru nr. 6/1964 nu impun părților condiția încheierii unei convenții separate de completare a biletului la ordin și nu prevăd nulitatea titlului pentru lipsa unei atare convenții.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs potrivit cu care banca era decăzută din dreptul de a uza de biletul la ordin.
Potrivit prevederilor art. 37 din Legea nr. 58/1934 termenul de prezentare la plată a biletului la ordin este de un an de la emiterea acestuia. Cum acest bilet la ordin a fost emis la data de 19 iulie 2001 și prezentarea lui la plată s-a făcut la 28 martie 2002 dată înscrisă pe verso-ul biletului la ordin când a fost refuzat la plată (din dosarul instanței de fond), rezulta ca termenul de un an prevăzut de lege nu a fost depășit, și deci și acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Este de asemenea neîntemeiat și motivul de recurs potrivit cu care nefiind completată rubrica "văzut" de pe biletul la ordin nu există dovada că a fost prezentat emitentului sau avalistului.
Potrivit prevederilor art. 12 cap. III din Normele tehnice, privind cambia și biletul la ordin, rubrica "văzut" plasată în colțul din stânga sus este alocată pentru date specifice biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere.
Așadar prezentarea biletului la ordin spre vedere, intervine numai în cazul în care acesta este scadent la un anumit timp, pentru a se putea stabili data la care acesta ajunge la scadență. Numai în acest caz este necesară completarea rubricii "văzut" de pe biletul la ordin și nicidecum în cazul prezentării acestuia la plată.
Așa fiind, recursul debitorului a fost nefondat și în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., s-a respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3436/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3391/2005. Comercial → |
|---|
