ICCJ. Decizia nr. 3376/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3376/2005
Dosar nr. 10249/2004
Şedinţa de la 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 octombrie 2003, reclamanta SC G.A. SRL, a solicitat ca în contradictoriu cu A.D.S. să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune din 11 septembrie 2001 încheiat între părţi.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr. 120 din 14 ianuarie 2004, a respins acţiunea reclamantei, hotărâre confirmată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 125 din 8 iulie 2004 în urma respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă.
S-a reţinut în considerentele deciziei că prin hotărârea din 4 iunie 2001 consiliul de administraţie al A.D.S. a aprobat printre altele şi încheierea contractului de asociere în participaţiune cu persoane fizice sau juridice prestatoare de lucrări agricole. Contractul încheiat între părţi la 11 septembrie 2001 se limita doar la 29 ha teren arabil preluat de la SC A.R. SA şi administrat de intimată, aşa încât acesta nu are o cauză ilicită.
Durata asocierii potrivit contractului viza anul agricol 2000 – 2001, iar procesul verbal din 17 iulie 2001 privind predarea de către intimată a unor terenuri urma să opereze doar din toamna anului 2001, respectiv la încheierea anului agricol stipulat în convenţia părţilor.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC G.A. SRL cu sediul în Reghin a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că deşi în contractul încheiat între părţi la 11 septembrie 2000 s-a prevăzut durata asocierii 2000 – 2001, lucrările agricole în toamna anului 2000 au fost executate de către SC A.R. SA, întrucât reclamanta a fost înfiinţată doar la data de 5 decembrie 2000, iar la 4 iunie 2001 toate terenurile însămânţate au fost repredate către SC A.R SA.
S-a susţinut că nu a folosit acest teren în perioada septembrie 2000 - septembrie 2001, deoarece în luna iunie 2001 în urma rezilierii contractului de vânzare – cumpărare au fost predate activele cât şi terenurile împreună cu producţia în curs.
Recurenta a precizat că la data încheierii contractului de asociere, obiectul contractului, respectiv, terenul agricol situat pe teritoriul SC A.R. SA, nu se afla în administrarea pârâtei fiind predat C.L., pentru reconstituirea drepturilor de proprietate.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât nu există o cauză de nulitate absolută a contractului încheiat între părţi, aşa cum în mod corect au reţinut ambele instanţe.
Recursul nu este fondat.
Prin protocolul din 25 aprilie 2000, intimata A.D.S. a preluat în administrare de la SC A.R. SA suprafaţa totală de 1.473,51 ha teren, din care 1.355,08 ha teren agricol şi 118,43 ha teren neagricol.
Ulterior, prin hotărârea din 4 iunie 2001 consiliul de administraţie al A.D.S. a aprobat printre altele la art. 5 încheierea contractelor de asociere în participaţiune cu persoane fizice sau juridice prestatoare de lucrări agricole.
În baza acestei hotărâri, între părţi s-a încheiat în temeiul art. 251 – 256 C. com., contractul de asociere în participaţiune din 11 septembrie 2001 şi nu anul 2000 cum a susţinut recurenta privind exploatarea suprafeţei de 29 ha teren arabil din care 15 ha orzoaică şi 14 ha porumb preluată de la SC A.R. SA şi administrat de intimată.
Susţinerea recurentei că la data încheierii contractului de asociere, terenul ce a constituit obiectul acestuia nu se afla în posesia pârâtei, nu are suport probator.
Din actele dosarului, rezultă că terenul în suprafaţă de 29 ha este administrat de intimată încă de la 25 aprilie 2000 data încheierii protocolului prin care aceasta a preluat în administrare de la SC A.R. SA, suprafaţa de 1.473,51 ha teren.
Este adevărat că intimata a predat o parte din terenurile preluate de la SC A.R. SA C.L. de aplicare a legii nr. 18/1991, conform procesului verbal din 17 iulie 2001.
Aceasta este fără relevanţă, pe de o parte pentru faptul că asocierea conform contractului încheiat între părţi se referea la anul agricol 2000 – 2001, iar procesul verbal urma să-şi producă efecte din toamna anului 2001, iar pe de altă parte nu s-a dovedit că acest act cuprindea şi cele 29 ha teren arabil ce a făcut obiectul convenţiei părţilor.
Nu este întemeiată nici critica recurentei privitoare la imposibilitatea folosirii terenului obiect al contractului datorită rezilierii contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu SC A.R. SA, întrucât au fost predate activele şi terenurile împreună cu producţia în curs.
Astfel, contractul de vânzare – cumpărare din 27 ianuarie 2001, încheiat între recurentă şi SC A.R. SA Reghin ce a fost reziliat, avea ca obiect active şi mijloace circulante ale societăţii, în timp ce contractul de asociere încheiat între părţi a avut ca obiect exploatarea terenului agricol de către reclamantă, teren aflat în administrarea pârâtei.
Susţinerea recurentei că a depus acte pentru concesionarea terenului în perioada ianuarie – aprilie 2001, că nu a primit nici un răspuns, iar în luna iunie 2001 terenurile însămânţate au fost predate societăţii vânzătoare, chiar dacă ar fi fost dovedite nu constituie o cauză de nulitate absolută a contractului de asociere aşa cum s-a pretins în acţiune.
Recurenta a invocat în acţiunea formulată că la data încheierii contractului de asociere, societatea nu avea în posesie terenul ce face obiectul contractului, şi că acest teren nu se afla în administrarea ei şi a solicitat constatarea nulităţii contractului de asociere.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 966 şi 968 C. civ., referitoare la obligaţia fondată pe o cauză falsă sau nelicită şi prohibită de lege.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că reclamanta nu a făcut dovada acestor susţineri şi au respins acţiunea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.A. SRL Reghin, împotriva deciziei nr. 125/ A din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3375/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3379/2005. Comercial → |
|---|
