ICCJ. Decizia nr. 3399/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3399/2005
Dosar nr. 975/2005
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 ianuarie 2004, reclamanta SC S.I. SA Oradea a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Oradea pentru ca instanţa să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosinţă asupra terenului de sub construcţii în suprafaţă de 49.203 mp. şi a proprietăţii construcţiilor supraedificate în favoarea reclamantei, să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la terenul de 78.555 mp. din Oradea, să-i fie atribuită nuda proprietate asupra terenului de 49.203 mp. cu obligarea la plata sumei corespunzătoare către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că societatea pârâtă este acţionar al reclamantei cu o cotă de 47 % şi, deşi s-a obligat iniţial să aducă aport social o suprafaţă de 78.555 mp., în realitate a aportat doar 29.532 mp. reprezentând căi de acces, alei şi spaţii verzi, reţinând în proprietatea sa terenul de 49.203 mp. pe care sunt amplasate construcţiile.
Prin precizarea la acţiune din 26 martie 2004, reclamanta a mai solicitat să se constate că supraedificatele, construite pe topograficele indicate în cerere constituie proprietatea reclamantei, să se dispună intabularea dreptului său de proprietate cu privire la construcţiile menţionate în cererea precizată şi a dreptului de folosinţă pentru terenul construit, să se dispună rectificarea situaţiei de carte funciară în sensul menţinerii dreptului de proprietate al pârâtei doar cu privire la teren şi să se ia act de renunţarea la judecată referitor la capetele de creare privind sistarea stării de indiviziune şi atribuirea către reclamantă a proprietăţii de sub clădiri.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, precum şi excepţia de neexecutare a contractului.
Totodată a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 221.412 dolari S.U.A. cu titlu de beneficiu nerealizat pe perioada 1 aprilie 2001 - 1 aprilie 2004.
Prin încheierea din 7 septembrie 2004, instanţa a disjuns acţiunea reconvenţională de acţiunea principală şi a fixat termen de judecat, formându-se un nou dosar.
Prin sentinţa comercială nr. 2135 din 28 septembrie 2004, Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată de reclamanta SC S.I. SA Oradea în contradictoriu cu pârâta SC I. SA Oradea, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeţelor enumerate în dispozitivul hotărârii şi s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei pentru aceste construcţii şi dreptul de folosinţă al reclamantei pe terenul construit, în suprafaţă de 49.203 mp.
De asemenea, s-a dispus efectuarea menţiunilor în registrul de publicitate imobiliară şi s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind sistarea indiviziunii şi atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Totodată a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă aceasta fiind obligată la plata sumei de 317.000 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 16/ C din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Cu actul înregistrat la 25 februarie 2005, pârâta SC I. SA Oradea a formulat motive de recurs conform art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând următoarele:
Cu privire la capătul de cerere legat de constatarea dreptului de proprietate asupra supraedificatelor, instanţa de apel a reţinut în mod eronat că nu este vorba de o cerere în constatare deşi reclamanta a făcut în mod expres o asemenea cerere;
- cu privire la cererea de înscriere a dreptului de folosinţă a arătat că instanţele nu pot trece peste voinţa părţilor şi să decidă naşterea altor drepturi reale decât cele existente, în cazul de faţă acestea oferind reclamantei posibilitatea folosinţei gratuite a terenului de sub clădiri.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, la 15 noiembrie 2004, pârâta a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului invocând nelegalitatea hotărârii ca fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială, precum şi inadmisibilitatea acţiunii în constatare pronunţată de reclamantă, critici care au fost analizate şi respinse de curtea de apel.
Prin motivele de recurs aceste critici au fost reluate, pârâta formulând cu totul alte critici legate de fondul pricinii, critici care nu pot fi examinate, omisso medio, în recurs, situaţie în care va fi respins ca nefondat recursul societăţii comerciale pârâtă conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA Oradea împotriva deciziei nr. 16/ C din 1 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3394/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3409/2005. Comercial → |
|---|
