ICCJ. Decizia nr. 3380/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3380/2005
Dosar nr. 10300/2004
Şedinţa publică din 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.D.D. SRL l-a chemat în judecată pe fostul administrator M.F.C. şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se perfecteze actele de predare-primire a activului şi pasivului societăţii cu motivarea că la retragerea din societate nu a încheiat nici un act de predare-primire a inventarului societăţii, chitanţiere, filă C.E.C. şi alte documente, necesare pentru continuarea activităţii. A mai solicitat şi obligarea acestuia la perfectarea actelor deoarece întâmpină greutăţi în privinţa înregistrării periodice a activităţii.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 121 din 24 februarie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea cu motivarea că în calitatea sa de administrator pârâtul a predat fila C.E.C. societăţii M. SA pentru a garanta contravaloarea ambalajelor, că chitanţierul nu rezultă că se afla în posesia fostului administrator şi că suma de 56.893.245 lei reprezintă sume de încasat de la clienţi, obligaţia de recuperare fiind de atributul societăţii.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova care, prin Decizia nr. 304 din 9 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC A.D.D. SRL Tg. Jiu. Curtea a apreciat faţă de probele dosarului că la retragerea din societate intimatul pârât potrivit procesului verbal a procedat la predarea-preluarea gestiunii soldurilor balanţei de verificare întocmite la 31 august 2002, că fila C.E.C. a fost lăsată cu titlu de garanţie societăţii SC M. SA Galaţi în calitate de administrator al societăţii reclamante, că chitanţierul a fost ridicat de un angajat al societăţii şi că acest document contabil nu putea să fie în posesia pârâtului pentru că acesta în calitate de administrator nu se ocupa cu încasarea sumelor de bani de la beneficiari.
Cu privire la debite şi instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a reţinut că intimatul nu mai poate angaja din punct de vedere juridic societatea întrucât nu mai este administratorul societăţii.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, reclamanta SC A.D.D. SRL Tg. Jiu cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi art. 303 C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) şi (10) C. proc. civ.
În argumentarea primei critici, recurenta a susţinut că instanţa nu a ţinut cont de prevederile actului constitutiv din data de 3 aprilie 2002 prin care administratorii şi-au asumat o răspundere personală pentru orice daună pricinuită societăţii, că prin soluţiile pronunţate instanţele l-au scutit pe intimat de orice penalizări cât şi de obligaţia de a preda documentele solicitate prin acţiune.
A doua critică priveşte faptul că nu a fost angajată răspunderea intimatului dar rezultă că acesta a lăsat garanţie la o altă societate fila C.E.C. Pentru clarificarea situaţiei de fapt recurentul a considerat că instanţa avea obligaţia să dispună expertiză contabilă care să stabilească activul şi pasivul societăţii şi răspunderea care le revine celor doi administratori.
În temeiul motivelor invocate, recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ori recurenta deşi invocă pct. 9 şi 10 din articolul citat în realitate nu a invocat motive de nelegalitate.
Astfel, deşi se invocă încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., din argumentele prezentate la pct. 1 din motivele de recurs rezultă că se invocă nerespectarea clauzelor contractului referitoare la răspunderea administratorilor. Mai mult acest motiv nu a fost invocat în apel aşa încât nu s-ar putea omisso medio să fie analizat pentru prima dată în recurs întrucât societatea recurentă a beneficiat de o cale de atac devolutivă.
Prin cel de-al doilea motiv s-a invocat art. 304 alin. (10) C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere modificarea hotărârii atacate când instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Din expunerea argumentelor se poate constata că nu a fost evocată nici o probă sau mijloc de apărare pe care instanţa să nu le fi examinat astfel că şi această critică este nefondată.
Asupra probei cu expertiză contabilă la care se referă recurenta pentru determinarea activului şi pasivului societăţii şi a răspunderii administratorilor, susţinerea nu poate fi reţinută întrucât obiectul pricinii nu îl constituie determinarea activului şi pasivului societăţii şi nici răspunderea administratorilor.
Mai mult instanţa nu are obligaţia să dispună o probă dacă aceasta nu are legătură cu obiectul cererii şi dacă nu a fost cerută de partea interesată, întrucât principiul disponibilităţii operează şi în procesul comercial.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.D.D. SRL Tg. Jiu împotriva deciziei nr. 304 din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3379/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3394/2005. Comercial → |
|---|
