ICCJ. Decizia nr. 3409/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3409/2005
Dosar nr. 10508/2004
Şedinţa de la 3 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 iulie 2003 reclamanta SC A.T. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE Bucureşti pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa unui drept de creanţă pentru suma de 4.896.489,94 dolari S.U.A. având ca titular SC A.T. SA Bucureşti şi reprezentând sume ce trebuiau încasate de la Ministerul Apărării din Irak, cu titlu de dobândă contractuală şi cheltuieli de transport pentru mărfuri exportate în perioada 1985 – 1989 de fosta I.A. a cărei succesoare legală este SC A.T. SA Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în intervalul 1985 – 1989 fosta I.C.E. A. a efectuat exporturi de încălţăminte în Irak în valoare de 49.222.132 dolari S.U.A. din care suma în litigiu reprezintă dobânda contractuală de 5,5 % (4.854.144 dolari S.U.A.) şi cheltuieli de transport extern (41.976 dolari S.U.A.) ce n-au mai putut fi recuperate datorită embargoului instituit de O.N.U., dar şi datorită dificultăţilor de plată a ţării beneficiare şi care au fost stabilite printr-o expertiză contabilă judiciară într-un dosar comercial.
Reclamanta a mai arătat că aceste sume au fost achitate fabricilor producătoare dar n-au putut fi recuperate şi nici nu s-au preluat la datoria publică, nefiind credite acordate de B.R.C.E., aşa încât reprezintă daune pentru SC A.T. SA Bucureşti a căror recunoaştere o solicită în contradictoriu cu MINISTERUL FINANŢELOR.
Prin sentinţa civilă nr. 1394 din 18 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 16582/2003.
Prin sentinţa nr. 3406 din 9 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de SC A.T. SA Bucureşti ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta are la dispoziţie acţiunea în realizarea dreptului, cea în constatare fiind inadmisibilă conform art. 111 C. proc. civ.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 400 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin care s-a respins , ca nefondat, apelul reclamantei.
Cu actul înregistrat la 11 octombrie 2004 societatea comercială reclamantă a formulat motive de recurs în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, neţinând seama de faptul că acţiunea în realizare faţă de Ministerul Apărării din Irak sau faţă de MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE din România nu poate fi formulată deoarece statul român a acceptat amânarea plăţii datoriei în baza unui acord guvernamental, iar MINISTERUL FINANŢELOR nu poate răspunde pentru sume ce nu s-au încasat din Irak;
- hotărârea instanţa de apel este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 71/1992 şi nr. 29/1994 prin care creanţele aferente exporturilor realizate de România până la fondul valutar al statului.
Recursul reclamantei este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta.
Din actele dosarului rezultă că în perioada 1985 – 1989 de fosta I.A. Bucureşti (a cărei succesoare este reclamanta I.A. Bucureşti) a efectuat exporturi de încălţăminte în Irak al căror preţ total de 49.222.132 dolari S.U.A. n-a fost achitat de beneficiarul extern.
Această împrejurare a fost dovedită de reclamantă cu copia raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. 6823/2000 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, din care rezultă că, în contabilitatea reclamantei, contul clienţi, există facturi neîncasate de la partenerul din Irak în valoare totală de 49.222.132 dolari S.U.A.
Aşa cum a precizat recurenta, valoarea mărfii, respectiv suma de 44.326.192 dolari S.U.A. a fost achitată fabricilor producătoare în baza creditelor contractate de fosta I.A., iar ulterior, în baza HG nr. 447/1991 a fost preluată la datoria publică conform procesului verbal din 5 august 1991.
Obiectul litigiului de faţă îl constituie cererea reclamantei de a se constata existenţa unei situaţii juridice izvorând din împrejurările speciale în care a apărut debitul de 4.896.489,94 dolari S.U.A. adică suma ce reprezintă daunele încercate de SC A. prin plata dobânzilor contractuale şi a cheltuielilor de transport.
Astfel, este de necontestat faptul că anterior anului 1991 au existat dificultăţi de plată din partea Irak-ului, iar ulterior a fost instituit un embargou de către O.N.U., ceea ce a determinat amânarea „sine die" a plăţilor pe această relaţie comercială.
Toate aceste împrejurări conduc la concluzia că SC A. SA Bucureşti a fost îndreptăţită să formuleze o acţiune în constatare declaratorie, tinzând la constatarea unei situaţii juridice speciale, care să înlăture incertitudinea în care se afla societatea reclamantă cu privire la debitul în discuţie.
Din acest punct de vedere instanţele au pronunţat hotărâri nelegale atunci când au considerat că acţiunea în constatare (cu caracteristicile şi împrejurările speciale arătate) este inadmisibilă, urmând să se admită recursul conform art. 312 alin. (3) teza II a şi să se caseze ambele hotărâri pronunţate în cauză, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere toate actele normative emise pentru reglementarea debitelor externe şi înscrisurile prezentate de reclamantă cu privire la întinderea debitului pretins, ca şi situaţia intervenită prin aplicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al O.N.U. nr. 1483 din 22 mai 2003 prin care s-au ridicat sancţiunile economice asupra Irakului şi în urma căreia ţările creditoare au convenit ca negocierile în vederea stabilirii modalităţii de plată în contul datoriei externe nu pot începe mai devreme de sfârşitul anului 2004.
Astfel, chiar intimata – pârâtă a susţinut că negocierile privind reglementarea drepturilor financiare ale statului român din Irak se vor desfăşura de Guvernului României conform Legii nr. 29/1994 şi în concordanţă cu programele de restructurare a datoriei Irakului ce vor fi convenite pe plan internaţional, ceea ce înseamnă că, la soluţionarea litigiului instanţa de fond va avea în vedere şi rezultatul acestor negocieri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.T. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 400 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 3406 din 9 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti şi trimite cauza spre soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 3 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3399/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3410/2005. Comercial → |
|---|
