ICCJ. Decizia nr. 3384/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiune, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Neamț, a solicitat obligarea pârâtelor C.F.R. M. SA, sucursala Iași, SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA, sucursala Pitești la plata sumei de 16.134.187 lei, cu titlu de preț și la plata sumei de 1.372.135 lei cheltuieli de judecată cu motivarea că la vagoanele cu terminația nr. ..0872, ..7408 și ..7927 s-au constatat lipsuri la destinație.
Judecătoria Ploiești prin sentința nr. 1235 din 13 februarie 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M., sucursala Iași la plata sumei de 5.464.800 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 600 kg. benzină cu motivarea că evenimentele care au dus la producerea lipsurilor au avut loc pe timpul transportului ceea ce atrage răspunderea cărăușului în conformitate cu art. 83 pct. 3 din R.T.
Față de celelalte pârâte acțiunea a fost respinsă motivat de faptul că în sarcina acestora nu s-a constatat nici o culpă.
Sentința nr. 1235 din 13 februarie 2004 a Judecătoriei Ploiești a fost apelată de reclamantă și de pârâta C.F.R. M., iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 601 din 17 august 2004 a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată și a obligat pârâta la plata sumei de 16.134.187 lei despăgubiri în loc de 5.464.800 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Din considerentele deciziei rezultă că instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat numai apelul reclamantei și ca urmare a stabilit că pârâta C.F.R. M. Iași datorează întreaga sumă solicitată prin acțiune întrucât toate lipsurile s-au produs pe parcursul transportului din culpa cărăușului. Apelul declarat de pârâtă a fost respins, ca nefondat.
împotriva deciziei nr. 601/2004 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs pârâta C.F.R. M., sucursala Iași, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
în esență, recurenta a susținut că răspunderea pentru lipsurile reclamate nu-i revine cărăușului întrucât vagoanele au fost predate cu plombele intacte, că nu s-a examinat conținutul proceselor verbale care oricum nu-i sunt opozabile.
Curtea a luat în examinare în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale și a nelegalității căilor de atac promovate, în conformitate cu art. 2821C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004 și a reținut:
Articolul 2821C. proc. civ., stabilește prin excepție de la regula instituită de art. 7208C. proc. civ., că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile comerciale cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
întrucât împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege, Curtea având în vedere dispozițiile citate, în raport și de principiul constituțional al legalității căilor de atac care se desprinde din conținutul art. 129 din Constituție, a constatat că în cauză, părțile nu aveau deschisă calea de atac a apelului, așa încât Curtea de Apel a încălcat dispozițiile legale mai sus citate, precum și prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
în lumina dispozițiilor menționate s-a constatat că la data introducerii apelului, era în vigoare art. 2821C. proc. civ., prin care s-a instituit excepția de la regula privind exercițiul apelului în materie comercială care se referă la litigiile cu o valoare de până la un miliard lei inclusiv.
în aceste condiții instanța sesizată cu cererea de apel trebuia să facă aplicarea noilor dispoziții procedurale și constatând că sentința era supusă doar recursului să trimită cererea instanței competente.
Potrivit art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195/2004, instanța de recurs competentă a fost tribunalul, astfel a admis excepția analizată și recursul declarat de C.F.R. M., decizia pronunțată în apel a fost casată, iar dosarul s-a trimis Tribunalului Prahova pentru soluționarea apelului declarat împotriva sentinței fondului, ca recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3523/2005. Comercial → |
|---|
