ICCJ. Decizia nr. 3438/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC O.M. SRL Fibiș, Județul Timiș a acționat în judecată pe pârâta A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) București pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate prescrierea dreptului de a cere executarea silită a creanței în valoare de 160.809,01 dolari S.U.A., cu cheltuielile de judecată aferente.
Cauza a fost soluționată pe fond de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Prin încheierea din 6 octombrie 2004, s-a consemnat precizarea reclamantei că cererea sa de chemare în judecată are caracterul unei acțiuni în constatarea unui drept (dreptul de a cere executarea silită), formulată în baza art. 111 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 163 din 15 decembrie 2004 a respins, ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, reținând că dreptul de a cere executarea silită, era prescris încă din data de 4 februarie 2001, anterior preluării creanței de către A.V.A.S. respectiv 7 martie 2002.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC O.M. SRL Fibis a declarat recurs, motivând că este netemeinică și nelegală, susținând că:
- în motivarea hotărârii, instanța de apel s-a rezumat numai la aspectul privind acțiunea în constatare întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ.;
- nu s-a ținut seama de faptul că solicitarea reclamantei de a se constata prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței a avut un caracter preventiv prin care se preîntâmpina contestarea existenței sau inexistenței unui raport juridic;
- la pronunțarea hotărârii din apel nu s-a respectat prevederile art. 261 C. proc. civ. și ale art. 105 alin. (1) C. proc. civ.;
- nu s-a ținut seama pe fondul cauzei că dreptul pârâtei de a cere executarea silită a creanței era prescris încă din 4 februarie 2001 și că legislația aplicabilă cauzei, de care însă nu s-a ținut cont prin hotărârea recurată este O.G. 51/1998.
Recursul reclamantei este nefondat.
Critica potrivit cu care instanța de apel s-a oprit în motivarea hotărârii sale la aspectul privind acțiunea în constatare nu este întemeiată.
Așa cum s-a reținut de instanța de apel, în ședința publică din 6 octombrie 2004, reclamanta SC O.M. SRL a depus cerere prin care și-a precizat acțiunea în sensul că cererea de chemare în judecată are caracterul unei acțiuni în constatarea existenței unui drept.
Față de această precizare de acțiuni, dacă instanța s-ar fi pronunțat pe alte aspecte de natura celor menționate în criticile din recurs și-ar fi depășit investirea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3473/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3436/2005. Comercial → |
|---|
