ICCJ. Decizia nr. 3415/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3415/2005
Dosar nr. 907/2004
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 decembrie 2002 la Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti U. Bucureşti, reclamanta C.M.M. T. Iaşi a chemat în judecată pârâta C.M.S. Iaşi pentru obligarea acesteia la transferul cu plată a proprietăţii spaţiului comercial deţinut prin contractul de închiriere nr. 1137 din 31 iulie 2001, precum şi la plata de daune de 50.000.000 lei/lună până la data perfectării transferului.
Prin sentinţa nr. 15 din 23 ianuarie 2003, Curtea de Arbitraj de pe lângă Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti U. Bucureşti a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi pe fond a admis în parte acţiunea în sensul obligării pârâtei să vândă reclamantei spaţiul comercial în suprafaţă de 340,4 mp. situat în Iaşi, la preţul de 111.992 dolari S.U.A. plătibil în lei la cursul B.N.R., sumă ce include şi TVA şi să întocmească formele legale de vânzare cumpărare. Pârâta a fost obligată şi la întocmirea formelor pentru scoaterea imobilului de sub ipotecă.
A fost respinsă cererea pentru daune.
Pe fond s-a reţinut că prin hotărârea Adunării Generale a pârâtei C.M.S. Iaşi s-a aprobat vânzarea spaţiului cu plată şi s-a obţinut şi avizul A. Iaşi, iar cu adresa nr. 1218 din 1 august 2002, pârâta a comunicat reclamantei şi valoarea spaţiului de 111.992 dolari S.U.A., astfel că este un abuz a Consiliului de Conducere a pârâtei de a nu întocmi formele de vânzare cumpărare.
Împotriva sentinţei Curţii de Arbitraj U. pârâta C.M.S. Iaşi a formulat în temeiul art. 364 lit. a), h) şi i) C. proc. civ., acţiune în anulare.
Aceasta a invocat necompetenţa Curţii de Arbitraj U., susţinând că greşit s-a invocat clauza compromisoie din contractul de închiriere, întrucât pretenţiile reclamantei nu-şi au temeiul în acest contract.
Pe fondul cauzei, s-a susţinut că Adunarea Generală a hotărât în principiu transferul cu plată, dar nu a avut loc o negociere a preţului, reclamanta nefăcând o ofertă în acest sens.
Împotriva aceleiaşi hotărâri arbitrale a declarat acţiune în anulare şi reclamanta C.M.M. T. Iaşi şi întrucât s-au format două dosare, instanţa a dispus conexarea acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1689 din 13 noiembrie 2003, a admis acţiunile în anulare conexe, a anulat sentinţa arbitrală nr. 15 din 23 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A. – U. şi pe fond a respins cererea reclamantei ca nefondată.
S-a reţinut aplicabilitatea art. 364 lit. a) şi b) C. proc. civ., în sensul că litigiul dintre părţi având caracter nepatrimonial nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului şi pe de altă parte soluţionarea s-a făcut în lipsa unei convenţii arbitrale. Clauza compromisorie din contractul de închiriere nu era operantă, cererea reclamantei nefiind întemeiată pe acest contract.
În fond, instanţa a reţinut că cererea reclamantei, în sensul respectării hotărârii U. nr. 2/1994, şi perfectării procedurilor de transfer a spaţiului cu plată este neîntemeiată, existând numai o promisiune bilaterală de vânzare în viitor.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs reclamanta, susţinând următoarele:
- greşit s-a reţinut că litigiul este nepatrimonial, vânzarea cumpărarea fiind un contract evaluabil în bani;
- clauza compromisorie, soluţionarea litigiilor dintre organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti de Curtea de Arbitraj U., este prevăzută în actele constitutive, statutele reclamantei şi pârâtei; pe fond recurenta a susţinut că greşit s-a reţinut lipsa acordului de voinţă a pârâtei pentru înstrăinarea spaţiului, întrucât Adunarea Generală a C.M. S., a aprobat cererea de transfer cu plată iar spaţiul era cel utilizat în calitate de chiriaş;
- nu s-au luat în considerare prevederile art. 1.1 din Hotărârea nr. 2/1994 a U.
În şedinţa de judecată din 6 iunie 2005, recurenta a invocat excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel în soluţionarea în fond a cauzei, susţinând că nelegal s-a anulat hotărârea arbitrală faţă de clauza prevăzută de reclamantă şi pârâtă, în statutele de constituire, de soluţionare a eventualelor litigii de Curtea de Arbitraj U.
Referitor la competenţa de soluţionare, se reţin următoarele:
Curtea de apel a reţinut fără temei că litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului [(invocând art. 364 lit. a) C. proc. civ.)] pe motiv că priveşte o obligaţie de a face şi nu pretenţii patrimoniale.
Este de reţinut că cererea reclamantei are conţinut patrimonial, întrucât priveşte încheierea contractului de vânzare cumpărare a unui imobil, contract evaluabil în bani, ba mai mult, la fond s-a analizat preţul contractului şi s-a prevăzut acest preţ în hotărârea arbitrală. Ca urmare, sub acest aspect, litigiul era susceptibil de soluţionare pe cale arbitrală.
Referitor la clauza compromisorie, se reţine că aceasta este prevăzută în actele de constituire ale reclamantei şi pârâtei.
Recurenta a depus la dosar, la 3 iunie 2005, statutele de constituire ale părţilor în litigiu.
În adevăr, în statutul reclamantei, C.M.M. T. Iaşi, în art. 64 (2) se prevede că, C.M.M. îşi soluţionează litigiile patrimoniale cu celelalte organizaţii ale cooperaţiei meşteşugăreşti, cât şi cu membrii cooperativei, în cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, U.
Aceiaşi prevedere, adică soluţionarea pe calea arbitrajului U. a litigiilor cu celelalte organizaţii ale cooperaţiei meşteşugăreşti este prevăzută şi în art. 45 şi art. 69 din statutul pârâtei, C.M. S. Iaşi.
Deşi clauza compromisorie nu este exprimată într-un înscris unic, existenţa acesteia este neîndoioasă, părţile exprimându-şi voinţa lor, prin hotărârea Adunării Generale a cooperatorilor de a supune arbitrajului U. litigiile patrimoniale dintre unităţile cooperaţiei, voinţă exprimată prin actele lor de constituire, adică prin statute.
Hotărârea adunărilor generale ale unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti, de soluţionare a litigiilor pe cale arbitrală, este obligatorie pentru organele executive ale cooperativelor, astfel că în cazul în care în contracte nu s-a înscris o clauză compromisorie, contractele se consideră completate de drept, în acest sens.
Aşa fiind, se reţine că recursul reclamantei este întemeiat, întrucât Arbitrajul U. a avut competenţa soluţionării în fond a litigiului dintre părţi, astfel că, Decizia Curţii de apel de anulare a sentinţei arbitrale şi soluţionării cauzei în fond este criticabilă şi urmează să fie casată, dosarul urmând să fie trimis Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acţiunilor în anulare, în temeiul art. 364 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă.
Admite recursul declarat de reclamanta C.M.M. T. Iaşi împotriva deciziei nr. 1689 din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru judecarea acţiunilor în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 15 din 23 ianuarie 2003 a Curţii de Arbitraj de pe lângă A. - U.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3410/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Comercial → |
|---|
