ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3417/2005
Dosar nr. 1606/2003
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA Ploieşti, a chemat în judecată pe pârâţii SC M.P. SRL Ploieşti, M.A.D. şi SC A.R.A. SA, solicitând obligarea la plata sumei de 88.263.367 lei despăgubiri, reprezentând diferenţa de recuperat din valoarea facturii, contravaloarea a 10 zile de concediu medical plătite de reclamantă conducătorului auto S.I. şi la cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 221 din 2 februarie 2001, a respins acţiunea reclamantei, considerând că societatea de asigurare a plătit o despăgubire egală cu cuantumul prejudiciului suferit iar reclamanta nu are calitatea să ceară diferenţa între salariul şi concediul medical plătit prepusului său.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 714 din 29 mai 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că avariile constatate în procesele verbale întocmite de societatea de asigurări şi organele de poliţie au fost evaluate şi reclamanta a fost despăgubită, iar faptul că aceasta a achiziţionat o cabină echipată de un alt model, la o valoare mai mare, nu îndreptăţeşte la plata diferenţei de preţ. Pe de altă parte procesul verbal de constatare întocmit cu ocazia producerii accidentului nu consemnează existenţa unei vătămări a vreunei persoane, care să justifice o acţiune în despăgubire.
Prin Decizia nr. 7572 din 11 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de reclamantă împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţată de curtea de apel, a casat Decizia cu trimitere spre rejudecare pentru a fi examinate raporturile juridice dintre părţi după determinarea situaţiei de fapt, legea asigurărilor dând posibilitatea înlocuirii unor componente sau piese ce nu mai pot fi reparate, dacă piesele avariate nu mai pot fi reparate pentru că nu se mai produc.
Reluând judecata fondului, aceeaşi instanţă de apel, prin Decizia nr. 22 din 14 iulie 2003, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţii SC M.P. SRL şi M.A.D. la plata sumei de 87.478.041 lei diferenţă de prejudiciu şi la 18.970.812 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că după producerea accidentului de către prepusul SC M.P. SRL, M.A.D., reclamanta a fost despăgubită cu suma de 61.908.000 lei, dar pentru a readuce autovehiculul în stare de funcţionare reclamanta a achiziţionat o cabină cu preţul de 149.396.520 lei, înregistrându-se o pagubă în patrimoniul ei care se impune a fi recuperată de la pârâţi.
În privinţa capătului de cerere pentru plata contravalorii a 10 zile de concediu medical instanţa a stabilit că nu se menţionează nici o persoană vătămată în actul constatator al accidentului, pentru a fi justificată o asemenea cerere.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâta SC M.P. SRL a declarat, la data de 4 august 2003, recurs.
Recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actele deduse judecăţii pronunţând o hotărâre care aduce reclamantei o îmbogăţire injustă.
Răspunderea civilă delictuală atrage repararea integrală a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, reparare care are în vedere şi starea de uzură a bunului pe care expertiza tehnică a evaluat-o.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Prin producerea unui accident de circulaţie din culpa prepusului recurentei, a fost avariat autovehiculul proprietatea reclamantei, valoarea prejudiciului suferit fiind evaluat de expertul tehnic S.N. la suma de 60.805.539 lei. Societatea de asigurări a despăgubit pe reclamantă cu suma de 61.908.000 lei; însă aceasta din urmă înlocuind cabina autoturismului, cu motivaţia că reparaţia nu mai e posibilă, cu o alta de un alt tip, în valoare de 149.396.520 lei, s-a considerat prejudiciată cu diferenţa de valoare.
Dispoziţiile art. 999 C. civ., stabilesc responsabilitatea pentru prejudiciul cauzat prin fapta omului; dar şi prin neglijenţa sau imprudenţa sa; iar prejudiciul reprezintă orice daună sau vătămare care decurge din săvârşirea unui delict.
În privinţa întinderii prejudiciului produs prin fapta culpabilă a prepusului recurentei, acesta nu poate fi extins dincolo de paguba efectiv produsă, care a fost stabilită printr-o lucrare tehnică dispusă de instanţa de judecată.
Astfel, faţă de răspunsul la adresa din 4 februarie 2004, nu se poate susţine întemeiat, că înlocuirea caroseriei autovehiculului avariat, cu o alta de un alt tip, cu o valoare mai mare a fost necesară pentru punerea în funcţiune a acestuia.
Din actul susmenţionat, emis de SC R. SA Braşov, rezultă că la data de 19 august 2000 în stoc, la gestiunea serviciului desfacere existau carcase de cabină.
De aceea, acordarea unor despăgubiri peste prejudiciul efectiv, în condiţiile în care nu au fost solicitate daune pentru beneficiul nerealizat, apare ca o îmbogăţire injustă care excede raportului de cauzalitate stabilit.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 22 din 14 iunie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei nr. 221 din 3 februarie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M.P. SRL Ploieşti, împotriva deciziei nr. 22 din 14 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SA Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 221 din 2 februarie 2001 a Tribunalului Prahova.
Menţine restul dispoziţiilor din Decizia recurată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Comercial → |
|---|
