ICCJ. Decizia nr. 3402/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la nr. 177/COM/2005 apelanta pârâtă B.E.I.E. SA București a declarat apel împotriva sentinței nr. 819 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1104/COM/2004 solicitând totodată suspendarea executării acestei sentințe.
Prin încheierea din 1 martie 2005, Curtea a dispus înregistrarea separată a cererii de suspendare, formându-se dosarul nr. 247/COM/2005 fixând cauțiune la suma de 2.000.000 lei și termen la 8 martie 2005 pentru soluționarea cererii de suspendare în Camera de Consiliu.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin încheierea nr. 20 din camera de consiliu de la 8 martie 2005, a respins cererea de suspendare propriu-zisă formulată de B.E.I.E. SA București cu motivarea în esență că din actele dosarului de fond rezultă că pârâta a fost obligată să respecte contractul de credit, că acest credit se va acorda sub formă de acreditiv, la dispoziția furnizorului de echipament în baza unui contract extern și că prin contract există mai multe garanții respectiv ipoteci asupra mai multor imobile gaj fără deposedare, precum și un număr de 109 bilete la ordin emise de împrumutat, astfel că argumentul că prin eventuala executare a sentinței până la soluționarea apelului, pârâta ar suferi vreun prejudiciu, nu este întemeiat.
Cu petiția înregistrată la data de 31 martie 2005, pârâta B.E.I.R.E. SA București a declarat în termen legal recurs împotriva încheierii pronunțate de curtea de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii nr. 20 din 8 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 819 din 7 decembrie 2004 până la soluționarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. 177/COM/2005.
Prin motivele de recurs invocate, recurenta arată că hotărârea pronunțată este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece:
- instanța a făcut abstracție de faptul că începând cu data de 2 iulie 2004 contractul de credit nr. 19/DRC/2004 a fost reziliat de plin drept datorită încălcării obligațiilor contractuale de către împrumutatul SC M. SA;
- de la momentul rezilierii atât contractul de credit cât și contractele accesorii acestuia nu mai produc efecte juridice între părți, raporturile contractuale încetând de la această dată prin urmare garanțiile de care face vorbire instanța în considerentele hotărârii nu mai există. Astfel au fost radiate contractele de garanție reală imobiliară iar în ce privește gajul fără deposedare urma să fie constituit asupra instalațiilor de fabricare cărămizi ușoare, după achiziționarea acestora de către SC M. SA cu banii din credit de la partenerul german. Ori dacă contractul de credit a fost reziliat, gajul fără deposedare nici nu a fost constituit.
Recurenta arată că punerea în executare a sentinței comerciale nr. 819 din 7 decembrie 2004 ar crea grave prejudicii băncii, întrucât prin procesul verbal de control încheiat la data de 31 mai 2004 (care nu a fost contestat de SC M. SA) D.G.F.P. Gorj a stabilit în sarcina SC M. SA obligația de plată a sumei de 62.353.399.134 lei sumă neachitată până în prezent. Față de acest debit, organul fiscal a procedat la executarea silită prin poprire, conturile SC M. SA deschise la E. SA, sucursala Craiova fiind blocate.
Recurenta conchide că prin punerea în executare a hotărârii, suma aferentă creditului 1.590.000 EURO, urmează a fi virată către D.G.F.P. Gorj în contul datoriilor bugetare, fapt ce ar crea grave prejudicii băncii.
în drept, recurenta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Criticile formulate de recurentă în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., sunt fondate întrucât prin hotărârea recurată greșit s-a reținut că punerea în executare a hotărârii 819 din 7 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj, nu ar crea prejudicii băncii creditoare, dată fiind împrejurarea că există constituite garanții suficiente pentru o eventuală acoperire a creditului la care a fost obligată banca.
Tot greșit s-a reținut cu privire la rezilierea contractului de credit nr. 19/2004 în sensul că rezilierea produce efecte pentru viitor, astfel că ipotecile și celelalte garanții constituite la credit nu mai fac obiectul unor raporturi juridice în vigoare.
în motivarea soluției de respingere a cererii de suspendare, instanța greșit a mai reținut că s-ar fi constituit gajul fără deposedare asupra utilajelor și instalațiilor de fabricare cărămizi ușoare, fapt nereal, deoarece în speța de față gajul fără deposedare urma a fi instituit după achiziționarea acestor instalații de la partenerul german. Ori în speță contractul de credit a fost reziliat.
în raport de considerentele ce preced și împrejurarea că prin punerea în executare a sentinței suma aferentă creditului ar urma a fi virată către D.G.F.P. Gorj cu titlu de creanțe bugetare, înalta Curte apreciază că motivele recurentei sunt întemeiate.
în temeiul art. 312 teza 1 C. proc. civ., a admis recurs, a modificat încheierea atacată în sensul că a admis cererea de suspendare și a suspendat executarea sentinței în cauză până la soluționarea apelului. Pe cale de consecință a înlăturat mențiunea privind restituirea cauțiunii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3723/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3718/2005. Comercial → |
|---|
