ICCJ. Decizia nr. 3718/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 3 decembrie 2002 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamantele SC G.V.M. SA, SC V.I., SC S.I.L., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA și SC G. BV, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de părți sociale încheiat la 13 septembrie 2002 și autentificat sub nr. 2009 din 13 septembrie 2002 și să dispună radierea din registrul comerțului a mențiunii cu privire la cesiunea părților sociale.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2685 din 24 februarie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantelor, a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de părți sociale mai sus evocat, și a respins cererea de radiere din registrul comerțului a mențiunii cu privire la cesiunea de părți sociale.
în fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut nulitatea contractului de cesiune, acesta fiind perfectat în temeiul unei hotărâri A.G.A. a SC C. SA, anulată pentru încălcarea dispozițiilor legale imperativ prevăzute cu referire la ordinea de zi, dreptul la informarea acționarilor, protecția investitorilor, reprezentarea acționarilor în adunările extraordinare, cvorumul cerut, aspecte atestate de sentința nr. 13848 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția comercială, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1068 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
A mai reținut instanța că cererea de radiere a mențiunii privind nulitatea cesiunii nu intră în competența sa, aceasta urmând a fi rezolvată, conform dispozițiilor Legii 31/1990 modificată.
împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel pârâta SC C. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 436 din 14 septembrie 2004, a anulat apelul ca netimbrat, instanța reținând că apelanta, deși legal citată cu mențiunea timbrării recursului, nu a dat curs acesteia, în speță fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea 146/1997 modificată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA București, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Criticile aduse de recurentă vizează faptul că instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei cu neîndeplinirea procedurii de citare cu intimata SC G. BV, aceasta fiind parte în proces, la judecata de primă instanță, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Textul legal citat stabilește sancțiunea nulității actelor de procedură în prezența îndeplinirii cumulative a trei condiții:
- să existe un act de procedură întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent;
- actul de procedură să fi produs părții o vătămare;
- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
în ce privește prima condiție se reține că pentru termenul din 14 septembrie 2004, când a fost soluționat apelul procedura de citare cu intimata SC G. BV a fost legal îndeplinită, aceasta având termen în cunoștință din ședința de judecată din 9 septembrie 2003, potrivit încheierii de ședință de la acea dată în care se consemnează prezența acesteia prin împuternicit E.D.
în ceea ce privește cea de-a doua condiție, este de reținut că recurenta nu a dovedit vătămarea suferită, neindicând prejudiciul suportat, nici forma pe care a îmbrăcat-o acesta materială sau procesuală.
Cum procedura de citare a fost legal îndeplinită și cu intimata SC G. BV, în condițiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., în mod evident, recurenta nu poate invoca o vătămare pe acest motiv, aspect în raport de care cea de-a treia condiție nu are a mai fi analizată.
Curtea, a constatat că nici una dintre cele trei condiții prevăzute cumulativ de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu a fost îndeplinită, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul pârâtei SC C. SA.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3402/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3675/2005. Comercial → |
|---|
