ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3418/2005
Dosar nr. 574/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 14 martie 2003, înregistrată la Judecătoria Botoşani, contestatorii C.L. şi C.S. au solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.B. Bucureşti, anularea actelor de executare silită pornite împotriva contestatorilor, prin somaţia nr. 2797 din 5 martie 2003, încetarea oricăror forme de executare silită şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.
Cererea a fost motivată prin faptul că prin contractul de garanţie imobiliară din 12 aprilie 1995 contestatorii au garantat, în limita sumei de 35.929.995 lei, împrumutul de 50.000.000 lei, acordat de B.A. pentru SC A. SRL Botoşani.
Creditul nefiind restituit, prin sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 193 din 25 martie 1996, s-a admis acţiunea creditoarei B.A. SA faţă de SC A. SRL, H.P.A. şi H.L., care au fost obligaţi la plata, în solidar, a sumei de 118.912.000 lei, fiind respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei împotriva celorlalţi pârâţi, între care şi contestatorii C.L. şi C.S. Instanţa a reţinut că răspunderea garanţilor intervine numai dacă beneficiarii împrumutului nu vor restitui creditul.
Judecătoria Botoşani, prin sentinţa nr. 2423 din 25 aprilie 2003, a declinat competenţa soluţionării la Curtea de Apel Bucureşti, reţinând că, potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, cererile împotriva A.V.A.S. Bucureşti în legătură cu activele preluate de aceasta de la B.A. se judecă de Curţile de Apel în a căror rază îşi are sediul noua creditoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 140 din 22 octombrie 2003, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins contestaţia la executare şi oferta de vânzare prin licitaţie publică, formulată de C.L. şi C.S.
Au fost respinse şi excepţiile invocate de contestatori privind autoritatea de lucru judecat, neretroactivitatea legii civile şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită.
S-a reţinut de către instanţă, că potrivit art. 1923 din Legea nr. 409/2001 de aprobare a OUG nr. 51/1998, termenul de prescripţie al acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.B. este de 6 luni de la data la care petentul a cunoscut sau trebuia să cunoască actul pe care îşi întemeiază cererea. Pentru acte anterioare legii, termenul de prescripţie curge de la data intrării în vigoare a acesteia. Cum intrarea în vigoare a Legii nr. 409/2001 a fost 19 iulie 2001, contestaţia formulată la 14 martie 2003 este prescrisă, fiind depăşit termenul de 6 luni.
Împotriva sentinţei menţionate, contestatorii au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că, în raport de comunicarea de către A.V.A.B. la 19 decembrie 2001, a titlului executoriu pentru plata sumei de 17.251,82 dolari S.U.A. a formulat contestaţie în termen de 6 luni, adică la 27 decembrie 2001. Depăşirea termenului este imputabilă A.V.A.S. care nu a răspuns în termen la contestaţie şi nu a înaintat-o instanţei spre soluţionare.
Recurenţii susţin că au achitat suma de 35.929.986 lei, sumă garantată prin contractul de ipotecă.
Prin precizările înregistrate la 20 ianuarie 2005, recurenţii au susţinut că recursul a rămas fără obiect, întrucât s-a achitat către A.V.A.B. suma de 17.251,82 dolari S.U.A., respectiv 417.749.996 lei, depunând dovezile de plată.
La termenul din 25 ianuarie 2005, reprezentantul A.V.A.S. a solicitat acordarea unui termen pentru a verifica dacă, în adevăr, plata a fost efectuată. În şedinţa de astăzi, a confirmat plata sumei de 17.251,82 dolari S.U.A., ce formează obiectul contestaţiei la executare, astfel că recursul a rămas fără obiect.
Înalta Curte, având în vedere că după declararea recursului împotriva sentinţei de respingere ca prescrisă a contestaţiei la executare, contestatorii recurenţi au achitat debitul către A.V.A.S., constată că recursul nu se mai susţine, astfel că urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii C.L. şi C.S. împotriva sentinţei nr. 140 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3422/2005. Comercial → |
|---|
