ICCJ. Decizia nr. 3422/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3422/2005
Dosar nr. 4651/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 august 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala PECO Neamţ a chemat în judecată pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, P. SA Ploieşti şi S.N.P. P. SA, sucursala ARPECHIM Piteşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei ce va fi găsită în culpă la plata sumei de 3.927.135 lei contravaloare marfă lipsă la destinaţie şi la 380.571 lei cheltuieli de judecată.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa nr. 8353 din 3 noiembrie 2003, a respins acţiunea.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că transportul a fost eliberat la destinaţie fără obiecţiuni, astfel că potrivit art. 93 din Regulamentul de transport C.F.R., nu mai pot fi luate în considerare reclamaţiile ulterioare împotriva cărăuşului.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 168 din 23 februarie 2004, sentinţa atacată fiind schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acţiunii faţă de C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, şi obligării acesteia la plata sumei de 3.927.135 lei, lipsuri cantitative, cu cheltuieli de judecată în sumă de 578.375 lei.
S-a reţinut, de către instanţa de apel, că greşit s-a apreciat de către prima instanţă că, din moment ce destinatara a semnat în Registrul veghetor de primirea mărfii fără obiecţiuni, răspunderea cărăuşului încetează conform art. 91.1 din Regulamentul de transport C.F.R.
În speţă, la preluarea mărfii, destinatara a cerut cărăuşului, la 9 iunie 2003 să trimită delegat pentru constatarea lipsurilor, şi urmare refuzului acestuia, constatarea s-a făcut cu participarea R. Piatra Neamţ.
Împotriva deciziei menţionate, cărăuşul a declarat recurs, susţinând că actele de constatare a lipsurilor cantitative nu sunt opozabile fiind întocmite unilateral, după eliberarea transporturilor şi semnarea de primire în Registru veghetor, astfel că greşit Curtea de Apel Ploieşti a angajat răspunderea sa.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 83.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România aprobat prin OG nr. 41/1997 „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare".
Prin art. 83.2 se prevede că, sarcina probei că avarierea mărfii s-a produs pe timpul transportului şi din vina cărăuşului revine celui care reclamă.
În speţă, destinatara reclamantă nu a făcut dovada că lipsurile au existat în momentul eliberării transporturilor, pentru că, în această situaţie, nu trebuia să semneze de primirea expediţiei fără obiecţii în Registrul veghetor, ci, să solicite şefului de staţie, întocmirea procesului verbal de constatare în prezenţa acestuia, pentru a-i fi opozabil.
Actul de constatare încheiat de reclamanta destinatară după preluarea mărfii, la 10 iunie 2003, după eliberarea transportului, 9 iunie 2003 fără participarea cărăuşului, cu reprezentantul R., procesul verbal de recepţie din 10 iunie 2003, nu este opozabil cărăuşului, fiind încheiat după eliberarea transporturilor, astfel că nu poate fi angajată răspunderea cărăuşului conform art. 83.1 din Regulamentul de transport.
Ca urmare hotărârea instanţei de fond, sentinţa Judecătoriei Ploieşti nr. 8353 din 3 noiembrie 2003 de respingerea acţiunii este temeinică şi legală astfel că va fi menţinută şi, prin admiterea recursului pârâtei, Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 168 din 23 februarie 2004 va fi modificată în sensul respingerii apelului reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala Peco Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi împotriva deciziei nr. 168 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 8353 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3418/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3424/2005. Comercial → |
|---|
