ICCJ. Decizia nr. 3425/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3425/2005
Dosar nr. 7802/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.Ţ.A. SA cu sediul în Municipiul Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâţii SC U. SA cu sediul în Municipiul Târgovişte şi D.C., solicitând obligarea în solidar la plata sumei de 96.604.755 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru repararea autoturismului avariat, cu dobânzi legale în sumă de 70.228.720 lei şi a cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa civilă nr. 4272 din 15 decembrie 2003, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi în solidar la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că termenul special de prescripţie a dreptului la acţiune de 2 ani, se aplică numai în raporturile juridice de asigurare, iar procesul verbal de constatare a accidentului rutier a stabilit culpa exclusivă a prepusului SC U. SA.
Curtea de Apel Ploieşti, soluţionând apelul declarat de pârâta SC O. SA, prin Decizia nr. 211 din 11 martie 2004 l-a respins, ca nefondat, considerând că organul constatator al societăţii de asigurare a consemnat toate avariile suferite de autovehicul în accidentul rutier în urma căruia s-a efectuat reparaţia şi a emis factura.
Cu privire la plata dobânzilor, instanţa de apel a reţinut că societatea comercială nu se mai află în procedura falimentului, astfel încât ea răspunde pentru plata dobânzilor.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta SC U. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în raport cu procesele verbale de constatare a avariilor societatea de asigurare a renunţat la repararea unor piese (precum capota motor) şi le-a întocmit înlesnind posibilitatea obţinerii unor despăgubiri nejustificat de mari.
În privinţa dobânzilor acordate, instanţele nu au ţinut cont de dispoziţiile art. 37 din Legea 64/1995, care înlătură dobânzile creanţelor negarantate, de la data deschiderii procedurii.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.
În urma accidentului rutier produs la data de 21 decembrie 2000, autoturismul a suferit avarii consemnate atât în procesul verbal al agentului de poliţie cât şi al delegatului societăţii de asigurare, întocmindu-se acte de conciliere între reclamantă şi pârâta SC U. SA, prin care s-a convenit asupra despăgubirilor conform actelor de constatare încheiate. Astfel, recunoaşterea prejudiciului cauzat, lipseşte de conţinut orice afirmaţie care tinde să diminueze răspunderea civilă delictuală.
În mod judicios, instanţa de apel a apreciat asupra constatărilor efectuate de societatea de asigurare şi în egală măsură asupra dobânzilor aferente.
De altfel, din motivele de recurs rezultă că pârâta s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară în perioada 11 aprilie 2001 – 28 mai 2001, ulterior producerii accidentului, iar în condiţiile în care a încetat starea de insolvenţă, ea răspunde pentru plata dobânzilor.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 211 din 11 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC U. SA Târgovişte, împotriva deciziei nr. 211 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3428/2005. Comercial → |
|---|
