ICCJ. Decizia nr. 3432/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3432/2005
Dosar nr. 9858/2004
Şedinţa de la 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.R.A. SA cu sediul în Bucureşti, a chemat în judecată, la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României pe pârâtele B.R.M. şi SC C.N.T.A.T., solicitând anularea procedurii de atribuire a contractului de asigurări C. aeronave şi răspunderi din activităţi aeronautice.
Prin încheierea arbitrală nr. 13 din 30 ianuarie 2004, curtea de arbitraj a admis excepţia de necompetenţă privind soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Instanţa arbitrală a reţinut că litigiul, deşi patrimonial, nu este susceptibil a fi soluţionat prin tranzacţie. Părţile nu pot tranzacţiona asupra drepturilor în litigiu, respectiv asupra hotărârii de adjudecare pe baza căreia ordonatorul a încheiat contract de achiziţie cu câştigătorul licitaţiei.
Pe de altă parte, clauza compromisorie se referă la divergenţe ivite după înregistrarea ofertei care nu a putut fi soluţionată pe cale amiabilă sau administrativă.
Acţiunea în anulare introdusă de B.R.M. a fost respinsă prin Decizia comercială 383/ R din 24 mai 2004, de Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa de judecată a considerat că hotărârea arbitrală nu a încălcat ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţii imperazive ale legii, iar litigiul nu este tranzacţionabil, procedura de adjudecare fiind supusă dispoziţiilor OUG nr. 27/2002, de la care părţile nu se pot abate.
Împotriva deciziei astfel pronunţate pârâtele B.R.M. şi C.N.T.A.T. SA au declarat recurs.
SC B.R.M. SA şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că litigiul dedus judecării priveşte drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacţie; nici o normă nu interzice expres ca părţile să tranzacţioneze asupra adjudecării contractului de achiziţie iar invocarea OUG nr. 27/2002 şi a Regulamentului nr. 5/2001 este fundamental greşită. Contractul încheiat între ordonatorul licitaţiei şi adjudecatarul O. nu formează obiectul acţiunii arbitrale, iar întinderea efectelor hotărârii arbitrale nu este un criteriu de determinare a caracterului tranzacţionabil al litigiului.
Interpretarea clauzei compromisorii a fost greşită: prin aceasta părţile au stabilit că orice divergenţă care nu a putut fi soluţionată pe cale amiabilă şi ulterior pe cale administrativă prin licitaţie, va fi supusă tribunalului arbitral, astfel încât instanţa arbitrală putea fi investită după parcurgerea etapei administrative a soluţionării neînţelegerilor.
C.N.T.A.T. SA şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit curtea de apel nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea fiind consemnate în factură fiscală şi ordin de plată.
Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune:
Licitaţia reprezintă operaţiunea publică prin care se adjudecă un bun, o lucrare sau un serviciu celui care a oferit preţul cel mai avantajos. Procedura, presupune etape obligatorii, prestabilite, ce trebuiesc parcurse de participanţii la operaţiune care conduc la atribuirea bunului, lucrării sau serviciului în raport cu obiectivele stabilite.
Procedura de atribuire a contractului pe baza căreia ordonatorul încheie contractul de achiziţie cu câştigătorul licitaţiei, are acelaşi caracter public. Ea informează asupra datelor ce interesează participanţii la licitaţie în legătură cu obiectul supus licitaţiei, condiţii de participare şi calificare a ofertanţilor, termene şi evaluarea ofertelor precum şi atribuirea contractului.
Confuzia în care se află pârâta recurentă B.R.M. priveşte chiar obiectul cererii reclamantei. Aceasta, prin acţiunea arbitrală nu a solicitat anularea Hotărârii nr. 2/2003 pentru licitaţia nr. 614/6490 din 29 august 2003 ci chiar procedura de atribuire a contractului de achiziţie.
De aceea instanţele a căror hotărâri au fost atacate, în mod judicios au stabilit că obiectul acţiunii nu poate fi supus tranzacţiei: procedura dată publicităţii nu poare fi modificată prin învoiala părţilor, ea stabileşte cadrul general de participare a celor interesaţi la adjudecarea contractului de achiziţie de servicii de asigurări C.
Cererea pârâtei C.N.T.A.R.T. de organizare a licitaţiei a devenit obligatorie după data la care a fost acceptată, iar ofertanţii s-au înscris pentru adjudecarea contractului.
Urmare a acestei cereri s-au stabilit norme de participare, care deşi sunt o consecinţă a contractului, se manifestă ca expresie de voinţă unilaterală, publică, a organizatorului, care respectă normele de ordine publică privind desfăşurarea licitaţiei publice şi care nu mai pot fi tranzacţionate.
Pe de altă parte expresia „orice divergenţă" apărută între părţi nu conferă caracter riguros clauzei compromisorii. Nu orice divergenţă între părţi poate fi soluţionată de arbitraj, ci numai acelea care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 340 C. proc. civ.
În timp ce contestaţia reclamantei soluţionată pe cale administrativă avea ca obiect Hotărârea nr. 2 a Comisiei de licitaţie prin care s-a considerat că ofertantul A.R.D.A.F. nu a îndeplinit cerinţele minime de calificare, acţiunea arbitrală viza anularea procedurii stabilite pentru atribuirea contractului de achiziţie, care nu a format obiectul soluţionării amiabile sau pe cale administrativă.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei C.N.T.A.R.T. se constată că dovada cheltuielilor de judecată efectuate pentru acţiunea în anulare nu a fost depusă, astfel încât critica asupra nelegalităţii respingerii cererii de acordare a cheltuielilor este neîntemeiată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei comerciale nr. 383/ R din 24 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii SC B.R.M. SA Bucureşti şi SC C.N.T.A.R.T. SA Otopeni, împotriva deciziei comerciale nr. 383/ R din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI–a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3431/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3440/2005. Comercial → |
|---|
