ICCJ. Decizia nr. 3488/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în garanție depusă în dosarul Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC C. SA (fostă SC E.I. SA) prin lichidator judiciar a solicitat obligarea pârâtei SC S.A.F.I. SA la plata sumei de 3.155.490.000 lei ce urmează a fi reactualizată cu rata inflației, reprezentând prețul plătit de către SC E.I. SA, pentru dobândirea proprietății asupra unui număr de 147.202 acțiuni deținute de SC S.A.F.I. SA la SC P. SA.
Prin sentința comercială nr. 5717 din 4 mai 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a anulat cererea ca netimbrată, reținând că s-a pus în vedere reclamantei să achite o taxă de timbru de 105.424.957 lei până la termenul din 6 aprilie 2004, reclamanta formulând contestație împotriva modului de calcul al taxei de timbru. Contestația a fost respinsă prin încheierea de la 13 aprilie 2004 și cum reclamanta nu a achitat taxa de timbru stabilită, în baza articolului 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 cererea a fost anulată, ca netimbrată.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamata SC C. SA care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială sub nr. 1328/2004.
Prin decizia nr. 81 din 4 februarie 2005, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul reclamantei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, SC C. SA prin lichidator judiciar SC P.A.J.L.R. SRL solicitând casarea în întregime a deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea judecării pe fond a cererii de chemare în garanție.
în motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține că cererea a fost anulată ca netimbrată în mod greșit, fiind aplicate eronat prevederile Legii nr. 64/1995, potrivit căreia toate acțiunile judiciare introduse de administratorul lichidatorul judiciar sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Ori, în cauză, cererea de chemare în garanție a fost formulată de către lichidatorul judiciar în numele debitoarei SC C. SA, împotriva vânzătorului SC S.A.F.I. SA după deschiderea procedurii de faliment, având ca premisă de drept imperativul conservării averii debitoarei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanța de fond și cea de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată, în forma existentă la data formulării cererii de chemare în garanție.
Astfel, în mod justificat s-a reținut că cererea de chemare în garanție formulată în cauză nu se încadrează în categoria acțiunilor introduse de administratorul lichidator în aplicarea dispozițiilor secțiunii a 3-a din Legea nr. 64/1995 și scutite de taxele de timbru potrivit art. 42 din aceeași lege întrucât această dispoziție este una specială, care trebuie să fie strict interpretată și aplicată.
în ceea ce privește art. 1 pct. 58 din Legea nr. 149 din 12 mai 2004, invocat de reclamanta recurentă, corect sa reținut că acesta nu este incident în cauză având în vedere principiul neretroactivității legii și împrejurarea că această lege a intrat în vigoare ulterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3493/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3473/2005. Comercial → |
|---|
