ICCJ. Decizia nr. 3454/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3454/2005
Dosar nr. 6452/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina la data de 18 august 2003, petenţii I.N. şi I.P. au formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.B., actualmente A.V.A.S. – A.V.A.S. contestaţie la executare împotriva executării silite privind scoaterea la licitaţie publică a imobilului situat în oraşul Breaza, judeţ Prahova, solicitând anularea formelor de executare, cu motivarea că sunt proprietarii imobilului supus executării, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr. 6123 din 7 decembrie 1994 definitivă şi irevocabilă, şi nu au avut cunoştinţă de existenţa vreunei ipoteci care să greveze imobilul, nefiind înştiinţaţi cu privire la actele procedurale întocmite pe parcursul executării.
Prin cererea completatoare formulată la data de 4 septembrie 2003, contestatorii au solicitat ca în contradictoriu şi cu debitoarea garantă I.M. să se constate nulitatea absolută a contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 4499 din 16 iunie 1994 de notariatul de Stat Local Câmpina, având ca obiect casa şi terenul din str. Sulfinelor, Breaza, cu motivarea că la data constituirii ipotecii debitoarea garantă nu mai era proprietara bunului.
Judecătoria Câmpina, prin încheierea şedinţei publice din data de 4 septembrie 2003, dispune introducerea în cauză în calitate de intervenienţi forţaţi a debitoarei garante I.M. şi a debitoarei persoană juridică SC D.C. SRL Bucureşti.
Intimata A.V.A.S. formulează întâmpinare prin care invocă excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, excepţia nedepunerii cauţiunii prevăzute de dispoziţiile OUG nr. 51/1998 şi excepţia tardivităţii contestaţiei. Totodată intimata, în temeiul art. 60 – art. 63 C. proc. civ., înţelege să cheme în garanţie B.A. SA, sucursala municipiului Bucureşti, în prezent R.B., cu motivarea că banca cedată şi-a asumat obligaţia de a garanta valabilitatea, realitatea şi actualitatea creanţei şi a accesoriilor acestuia, astfel că în condiţiile în care prin prezenta contestaţie se contestă şi valoarea creanţei, chemarea în garanţie a băncii cedate se impune pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă.
Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr. 2170 pronunţată la data de 23 octombrie 2003, admite excepţia de necompetenţă materială şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că potrivit art. 44 şi art. 45 din OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată prin Legea nr. 409/2001 litigiile purtând asupra creanţelor neperformante preluate la datoria publică internă a statului, în care A.V.A.S. este parte, sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cauza a fost înregistrată sub nr. 1998 la data de 5 noiembrie 2003.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2004, curtea respinge, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, constatând că cererea a fost formulată în termenul legal de prescripţie prevăzut de art. 49 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, de şase luni de la data când contestatorii au luat cunoştinţă de actul pe care se întemeiază acţiunea.
Prin sentinţa comercială nr. 49 din data de 15 martie 2004, instanţa de apel respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatori împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1753/2003 şi totodată respinge şi cererea de chemare în garanţie formulată de A.V.A.S. împotriva SC R.B., sucursala municipiului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că intimata A.V.A.S. în calitate de cesionar, a preluat de la B.A. creanţa neperformantă în valoare nominală de 12.355.386,60 lei a debitorului cedat SC D.C. SRL, prin contractul de cesiune de creanţă nr. 727186 din 6 decembrie 1999. Creanţa rezultând din contractul de credit nr. 110 din 30 mai 1994 a fost preluată împreună cu garanţiile constituite, respectiv contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4499 din 16 iunie 1994 şi transcris sub nr. 3999 din 16 iunie 1999 având ca obiect casă şi teren de 2050 mp. situate în Breaza, judeţ Prahova.
Mai reţine instanţa că, prin sentinţa civilă nr. 6123 din 7 decembrie 1994 a Judecătoriei Câmpina, s-a constatat dreptul de proprietate al contestatorilor I.N. şi P. asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de ipotecă, hotărârea judecătorească având caracter constitutiv de drepturi, transferul proprietăţii operând de la data de 7 decembrie 1994, fiind opozabil de la data transcrierii 12 octombrie 1995. Prin urmare, reţine instanţa, titlul invocat de contestatori, sentinţa civilă nr. 6123 din 7 decembrie 1994 a Judecătoriei Câmpina, este ulterior încheierii contractului de ipotecă şi transcrierii acestuia, contestatorii dobândind un bun grevat de ipotecă, garanţia permiţând titularului ei să urmărească bunul în mâna oricui s-ar găsi.
În ce priveşte excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestatori, curtea o înlătură, constatând că, întrucât creanţele preluate la datoria publică sunt supuse termenelor prevăzute din legea specială, OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, respectiv termenul de prescripţie de 7 ani, la data încheierii contractului de cesiune creanţa nu era prescrisă.
Astfel, B.A. a acţionat în judecată pe debitoarea SC D.C. SRL pentru restituirea creditului acordat, iar prin sentinţa civilă nr. 1350 din 3 aprilie 1996 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 1097 din 18 septembrie 1996, s-a admis cererea. Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă de la data de 18 septembrie 1996, astfel că la data pornirii executării silite 21 martie 2002 termenul de 7 ani nu se împlinise.
În contra acestei sentinţe, contestatorii I.N. şi I.P. au declarat, în termen legal, recurs, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei la executare formulate.
Recurenţii îşi structurează motivele de critică pe trei aspecte, dezvoltate prin memoriile depuse la data de 22 aprilie 2004 şi 28 aprilie 2004, ambele în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de dispoziţiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
În argumentarea criticilor, recurenţii susţin în esenţă următoarele:
1) Dreptul intimatei A.V.A.S. de a cere executarea silită a creanţei preluate este prescris în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001;
Prin sentinţa civilă nr. 13050 din 3 aprilie 1996, debitoarea SC D.C. SRL a fost obligată la cererea creditoarei B.A. la plata sumei de 50.938.000 lei reprezentând credit nerestituit şi dobânzi. Prin Decizia civilă nr. 1097 din 18 septembrie 1996 s-a respins apelul formulat de creditoare, sentinţa civilă nr. 1350/1996 rămânând definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Începând cu data de 18 septembrie 1996, creditoarea putea pune în executare sentinţa pentru recuperarea creanţei în termen de 3 ani. Or, în cauză, contractul de cesiune de creanţă s-a încheiat la 6 decembrie 1999 între B.A. şi A.V.A.S., după împlinirea termenului de 3 ani, înăuntrul căruia se putea cere punerea în executare silită.
2) Instanţa în mod greşit nu a reţinut nulitatea absolută a contractului de ipotecă, pentru cauză ilicită, prohibită de lege, fiind încheiat în frauda drepturilor dobânditorilor imobilului;
3) În mod nelegal au fost încălcate drepturile legale şi legitime de înştiinţare cu privire la actele procedurale privind executarea silită.
Recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii sub aspectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titluri executorii, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
Or, în speţă, titlul executoriu al B.A. l-a constituit, aşa cum reţine şi instanţa fondului, sentinţa civilă nr. 1350 din 3 aprilie 1996 a Tribunalului Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1097 din 18 septembrie 1996 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
A.V.A.S. a preluat creanţa neperformantă a B.A. (în prezent R.B.) privind pe debitorul cedat SC D.C. SRL împreună cu accesoriile acesteia, la data de 6 decembrie 1999 prin contractul de cesiune de creanţă nr. 727186.
Prin urmare la data preluării creanţei de către A.V.A.S., dreptul de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu obţinut de B.A., era prescris prin împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 392 (3) C. proc. civ., cu referire la art. 48 alin. (4) din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va admite contestaţia la executare formulată împotriva executării silite pornite de intimata A.V.A.S. privind imobilul situat în oraşul Breaza, şi în consecinţă va anula formele de executare, constatând prescris dreptul de a cere executarea silită.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Conform art. 274 C. proc. civ., va obliga intimata la plata sumei de 6.855.000 lei cheltuieli de judecată în fond şi recurs către recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenţii I.N. şi I.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 49 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică în parte sentinţa, în sensul că admite contestaţia la executare împotriva executării silite pornită de intimata A.V.A.B. privind imobilul situat în localitatea Breaza, judeţul Prahova. Anulează formele de executare constatând prescris dreptul de a cere executarea silită potrivit art. 2 pct. 5 din OUG nr. 58/1998 aprobat prin Legea nr. 409/2001.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata să plătească reclamanţilor suma de 6.855.000 lei cheltuieli de judecată fond şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3453/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3455/2005. Comercial → |
|---|
