ICCJ. Decizia nr. 3457/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3457/2005
Dosar nr. 9665/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 2134/2002 B.R.S. SA a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu SC I.N. SA să oblige pârâta la plata sumei de 613.064 dolari S.U.A., echivalent în lei la cursul B.N.R. al dolarului la data plăţii, sumă reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de bancă şi încorporate în imobilul proprietatea pârâtei.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 20.726.373.045 lei contravaloarea investiţiilor şi la 8.480.794.582 lei dobânzi pentru perioada 1 august 2002 – 31 martie 2004 şi în continuare până la achitarea sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 84 din 25 mai 2004, a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata sumei de 20.726.372.945 lei reprezentând contravaloarea investiţiilor (echivalent a 630.345,27 dolari S.U.A.) la 8.480.794.522 lei dobânzi pe perioada 1 august 2002 – 31 martie 2004 şi în continuare până la data plăţii datoriilor, cu 300.336.685 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut din expertiza efectuată în cauză că lucrările de investiţie făcute de reclamantă la imobilul proprietatea pârâtei se ridică la suma de 20.726.372.945 lei şi raportat la această sumă se datorează şi penalităţi.
SC I.N. SA a declarat recurs împotriva sentinţei pe care o critica sub aspectul interpretării dată clauzelor contractului de închiriere şi aplicării greşite a legii.
În dezvoltarea recursului arată că în raport de probele dosarului acţiunea trebuie respinsă, în subsidiar solicită modificarea sentinţei, admiterea în parte a acţiunii pentru diferenţa rămasă neacoperită din lucrările de investiţii pe perioada de timp rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani de la semnarea contractului.
Recursul a fost admis pentru următoarele motive:
Între părţi la data de 1 iunie 1999 s-a încheiat un contract intitulat de I.U. pe o perioadă de 5 ani. În baza acestuia proprietarul ceda uzufructul imobilului din Bucureşti B-dul Unirii. Conform art. 4 din contract uzufructul este gratuit pe o perioadă de un an, după această perioadă se convine a se încheia un contract de închiriere, chiria urmând a fi stabilită prin negociere.
Potrivit contractului, uzufructuarul se angaja să efectueze amenajări „cu titlu de investiţii" precizându-se că poate executa „orice transformări sau modificări" în privinţa spaţiului, cheltuielile efectuate rămânând în „beneficiul proprietarului" după expirarea contractului „urmând a fi recuperate din chirie (art. 10 şi art. 11 contract).
La data de 1 iulie 2000 între părţi se încheie „Contractul de închiriere" unde la art. 16 se menţionează că, în situaţia când contractul va înceta „din orice motiv înainte de termen (5 ani)" locatorul va achita locatarului sumele nerecuperate din contravaloarea amenajărilor acceptate în „tranşe lunare egale pentru perioada de timp rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani de la semnarea actului".
Contravaloarea lucrărilor de investiţii la care reclamanta este îndreptăţită s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză, pârâta necontestând existenţa acestora, apărându-se în sensul că trebuie obligată doar la contravaloarea celor „necesare şi utile" nu şi a celor speciale pentru funcţionarea unei bănci.
Având însă în vedere obligaţiile asumate prin cele două contracte, instanţa interpretând corect dispoziţiile acestora a admis acţiunea cu privire la totalitatea lucrărilor.
Compensarea creanţelor nu putea opera având în vedere dispoziţiile art. 1145 C. civ. şi ale art. 379 C. proc. civ., creanţa pârâtei nefiind certă şi lichidă.
Recursul este fondat în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata dobânzilor în sumă de 8.480.794.522 lei. Câtă vreme drepturile băneşti ale reclamantei nu au fost stabilite anterior soluţionării acţiunii de investirea instanţei, obligaţia la „despăgubiri" constând într-o sumă de bani devenind exigibilă şi lichidă cu ocazia admiterii acţiunii, având în vedere dispoziţiile art. 1088 C. civ. şi art. 43 C. com., se va admite recursul, modificând sentinţa în sensul înlăturării obligării pârâtei la plata sumei de 8.480.794.522 lei. Menţine celelalte dispoziţii cu obligarea intimatei la 100 milioane lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC I.N. SA Bucureşti, modifică sentinţa comercială nr. 84 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI comercială, în sensul că înlătură obligarea pârâtei la suma de 8.480.794.522 lei reprezentând dobânzi.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Obligă pe intimata B.R.S. SA la plata sumei de 100.000.000 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3455/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3462/2005. Comercial → |
|---|
